Mie invariabil mi se întâmpla la școală. Și în liceu, și în facultate. La facultate mă apuca atunci când începea să mi se facă somn, la vreun curs ce includea matematici. Simțeam așa, ca o căldură ce se instala în mine, începeam să casc, să mă întind și pac, rușinea. Hai să zicem că la facultate mai era cum era, dar când făcu mandea liceul, nu prea existau blugi pe toate drumurile, adică purtam pantaloni de stofă albastră la greu. Imaginați-vă, 16-17 ani, sânge fierbinte și pantaloni de stofă.

Cea mai criminală a fost atunci când a venit frumoasa noastră profă de fizică, ce avea pe vremea aia fix 25 ani, îmbrăcată în iegări mulați. Atunci am aflat pentru prima dată, ce înseamnă un camel toe adevărat. Și am mai aflat și cum e să refuzi să ieși la tablă, pentru că ai stat și te-ai hoolbat prea mult la pantalonii doamnei…

Anyway, ca să scapi, e suficient să te gândești la bunică-ta. Desigur, dacă nu cumva ai bunică fotomodel și nu ții cont de chestiile alea gen consanguinitate și restul.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.