Contul meu
Acum ceva vreme am avut pentru scurt timp viză de flotant pe un grup de whatsapp format doar din bărbați, în care respectivii domni discutau despre orice, de la bârfe mici la politici mari.
În contextul unei glume, am spus ceva ușor ironic despre soțul meu, pe care nici unul dintre domnii din grup nu îl cunoaște personal. Băi prieteni, știți cum au sărit toți să îi ia apărarea? Furci și coase, de mi-a venit să mă duc direct la el să-mi cer scuze pentru că mă enervase.
Mi-a plăcut teribil reacția lor. M-am enervat pe moment și m-am retras în turnul meu de fildeș construit din sarcasm și gheață, dar mi-a plăcut loialitatea față de un alt bărbat. Și am vrut și eu să am asta cu doamnele mele.
Nu că aș fi fost deosebit de critică față de alte femei înainte, în general nu prea mă #futegrija de alegerile altora și astă bănuiesc că se traduce în toleranță. Dar momentul ăla a fost a-ha. Am realizat că fix asta ne lipsește nouă, femeilor: loialitatea apriori față de alte femei.
Suntem îndoctrinate de mici că trebuie să fim docile, harnice, deștepte, cuminți, frumoase și ce mama zmeului mai face o femeie de succes în ziua de azi, iar când creștem mari ne vărsăm frustrările într-o competiție toxică în care jucăm la zero cu alte femei:
- Tu de ce te plângi de bani, ce să mai zică Alinuța care e vânzătoare?
- Ai impresia că ești obosită, ai doar un copil, ce să mai zic eu, cu 3?
- Ce motiv ai tu să fii obosită, ai 40j de ani și nu ai copii, trăiești doar pentru tine!
- Siiiigur că arată bine aia, altă treabă n-are decât să aibă grijă de ea!
- Ei și ce dacă e deșteaptă, decât să stea numai cu capul în cărți, mai bine ar merge la sală, ui la ea câta balena!
- Păsăricile din ziua de azi sunt niște prințese plângăcioase, dacă ar ști ele cum spălam noi de mână și cum mamaie ducea rufele la râu!
Iar fetele noastre ne aud, la fel cum le-am auzit și noi pe mamele noastre. Și ajung să vadă normalitatea în umilirea verbală a altor femei, de parcă asta ne face pe noi mai grozave.
Doamnelor, singurele persoane cu care sunteți în competiție sunteți voi însevă. Și asta deja e enorm, pentru că știți foarte bine ce standarde înalte vă puneți și cum cereți de la voi să fiți și mame premium*, și mici einsteini care descoperă relativitatea zilnic, și amante care îi cutremură lumea omului pe care îl iubesc, și gospodine perfecte sau ce mai cereți voi în plus de la voi pentru a fi acceptabile față de imaginea pe care vreți să o proiectați în oglindă.
E timpul să ne unim și să ne susținem una pe cealaltă. Și să le educăm pe fetele noastre că nu concurează cu alte femei în nimic, ci trebuie să își găsească drumul în viață cu ochii îndreptați în față, nu pieziș către capra vecinului.
Lăsați bârfele meschine bărbaților. Credeți-mă pe cuvânt, excelează la asta până la un nivel la care noi, biete muritoare, nu putem nici aspira.
*vorba asta e a lui fi-miu, dar e altă poveste
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
no pai chiar acum e la mine sotul dumitale ma ajuta la reparat ceva la masina! E aici de aseara!
NOU
Ce coincidență! Că fix acum doamna ta e în cabina de probă, am ieșit la cumpărături împreună. Cred că va dormi la mine diseară, am luat o sticlă de Solo Quinta și vom face maraton LOTR.
NOU
Ce coincidență, așa e și la mine.
De câte ori strâng de șurub la mașină de-atâtea ori dă coana Tanța cu cardul :)))
NOU
Ce rablă e mașina ta.
NOU
Exact, sunteți incredibile si va iubim, doar că vă urâți cu pasiune între voi, avantaj noi !
NOU
Ce frumos scris si adevarat! Si eu mi as dori sa apartin unui grup cu astfel de femei. Ar fi extraordinar sa ne sustinem si sa ne protejam reciproc.
NOU
Fă-ți așa un grup.
Refuză să mai minimizezi succesul unei femei pe motive de imperfecțiune în alte domenii.
Mergi la femeile din jurul tău și întreabă-le sincer de sănatate. Pe mama, pe bunica, pe sora ta. Ascultă ce au de zis, în măsura în care nu sunt toxice. Când sunt, te scuzi frumos și îți vezi de viață.
Nu e greu să ne susținem real
NOU
@maddame.. de fapt cred ca e mi se rupism in mare parte. Multi dintre noi, ne intrebam la ce sa pierdem atata energie inutila, tinand socoteala la ce face ala si celalalt, sa tin minte pe care trebuie sa il urasc de fata cu prietenul x si pe care trebuie sa il urasc de fata cu prietenul z.. Consum inutil de resurse.. nu mai bine stau si ma uit la un film, beau un pepsi sau ma scarpin.. decat sa fac asa chestii inutile?
NOU
@ ala negru nu stiu la ce femei te referi cand spui ceea ce spui, dar eu nu am decat 2 prietene si ele destul de ocupate si departe si atunci cand vorbim, ne spunem lucruri sincere si importante. A exemplificat foarte frumos si concret Maddame, mai sus. Este vorba de o cumnata, de o sora, de o mama. Desi relațiile exista, par doar de complezenta, nu au profunzime. Cel putin asa este situatia mea. Nu stiu cine ar avea timp si energie doar sa discute despre unul si altul si nu stiu nici la ce ar folosi cuiva asta. Ceea ce spui tu pare un context gen liceu, maxim facultate, in care ai timp de lucruri de genul.
NOU
– Ilișooor…
Când mă ia coana Tanța cu 3 de “o” ori a boțit mașina ori a făcut overdraft pe cardul ăla mare.
Mă uit la ceas, 9 jumate. E prea devreme pentru shopping, clar, e mașina.
Cu inima în gât răspund tremurat:
– Da?
Niciun răspuns.
– Alo!
Niciun răspuns.
Băi, zic, ce naiba, tot ea mă sună și tot ea nu răspunde.
I-o fi somn.
Am văzut la știri pe unul care-a sunat la 112 să vină poliția.
El era la poliție dar polițistul care trebuia să-i ia declarații a adormit.
O fi adormit și ea.
Zbier în telefon:
– ALOOO!
– Stai, zice coana Tanța calmă, că a ieșit iar coțofana asta de la 2 la plimbare și fluieră toată strada. Și ăștia care asfaltează.
– Zi de ce m-ai sunat.
– Auzi, crezi că dacă ies și eu pe stradă mă fluieră și pe mine?
– Te fluier eu, zi de ce m-ai sunat.
– Ce ne-am face noi femeile fără alte femei… A! Nu treci și tu pe la piață să iei varză?
NOU
Tocmai mi-am dat seama că nu am folosit niciodată cuvântul “însevă”. Probabil nu am avut ocazia să vorbesc cu un grup format numai din femei
NOU
Și eu am simtit un vag fior de mândrie morfologică atunci când am declinat corect pronumele.
NOU
morosintactica d’e-a dreptul!
si eu am fost …lovit… de voua inseva:)
NOU
morfosintactica d’e-a dreptul!
si eu am fost …lovit… de voua inseva:)
NOU
Prietenele femeilor sunt cel mai mare dusman al lor.
Mai prin primavara imi zicea o amica, recent single, ca o sa le saboteze orice potentiale relatii prietenelor ei pentru ca vrea ca toate sa fie singure vara asta sa se distreze… am ras si n-am mai zis nimic.
Si nu-i prima de la care aud fazele astea.
M-am invatat ca de fiecare data cand ma bag in ceva cu o tipa sa incerc s-o tin departe de prietene la inceput.
NOU
“E timpul să ne unim și să ne susținem una pe cealaltă” – in timp ce o paruim pe a treia prietena-curva penala ce e” cam asa ceva…
Imi pare rau sa-ti zic dar barfa la femei e next level in orice forma… parca simti ura si ciuda cand maricica o barfeste pe “prietena” ei cea buna “vasilica”…
NOU
Chestia asta o observi peste tot, la job, la scoala, pe grupul de whatsapp de parinti, la magazin, si da, pana si nevasta-mea a patit chestii de astea cu “prietenele” ei cica bune…
Apropo de asta, cand eram tanar fecior am nimerit fara sa vreau intr-o discutie de genul de mamaie 60+ (3 la numar) care stateau la cafea si carti(una era o matusa)….nu stiu cum sa zic, ca dupa o ora de barfit pe toate cucoanele de pe scara, cand a plecat una, cele doua ramase au inceput sa o barfeasca pe cea plecata, dupa ce a plecat si ultima, matusa-mea mi-a facut capu calendar juma de ora ca ce poama “buna” e prietena ei…eu ma uitam ca la teatru perplex…si vorbesc de doamne “citite” si civilizate(cica)…
NOU
Doamne fereste sa te barfeasca niste pasarici. Femeia e rea cand e in grup, cand e singura gandeste altfel. Zicea o pasa din asta la un moment, din invidie, ce mare smecherie ca scrii poezii oricine poate. Zic, da, daca are scoala cultura, talent, muza, deci oricine poate. Si daca ati observat, femeile se felicita intre ele daca una face ceva, barbatii nu, sunt mai competitivi, nu simt nevoia sa sublinieze ca unul a facut ceva.
NOU
@Maddame: cred că trebuie să iei legătura cu Arhi. Femeile din jurul lui sunt numai lapte și miere.
NOU
Dacă ai încercat o ironie, țin să te anunț că nu ți-a ieșit. Doamnele lui Arhi sunt, întradevăr, excepționale.
NOU
mie asta imi place la prieteniile intre barbati, noi cand ne vedem ne zicem prostule, chelule, boule etc. dar daca te suna unu la 2 noaptea sa il duci pana nu stiu unde ca are o urgenta, te duci.
la femei e numa lapte si miere” vai da ce bine arati, ce bine imi pare ca ai scapat de boul ala”. in capul vostru suna “haha vaco, esti mai grasa deacat mine, tine-o tot asa” ; “na ca acum esti singura, sa mai razi de Gigel al meu ca merge la meci si ma lasa singura”.
NOU
Băi, nuștiucesăzic. Că o prietenă de-a mea medic s-a dat peste cap să îi salveze viața lui taică-miu, când eu nu știam pe ce lume trăiesc. Altă prietenă a mea a venit când eram mamă de bebeluș mic cu trenul de la Sibiu la București doar ca să stea cu mine o oră la o cafea într-o seară, pentru că trebuia să mă întorc la copil. A dormit la hotel și a plecat a doua zi cu noaptea în cap.
Când prietena mea m-a sunat că e ruptă de oboseală și are copilul bolnav, am lăsat tot și m-am urcat în mașină să îi iau medicamente și eclere, să îi dea energie. Anul ăsta m-am dus un weekend la prietenele mele din copilărie, în altă țară (avion 3h apoi tren 500km și înapoi) pentru că am simțit că au nevoie de mine.
Cred că aveți o imagine cam superficială a femeilor. O femeie căreia îi pasă real de cineva e ca un tanc.
NOU
N-au o viziune superficiala, ci cele ca tine sau cele despre care povestesti sunt niste exceptii.
NOU
S-ar putea să fie o fărămă de adevăr în asta. Dar în domenii ca astea nu discutăm de reguli absolute, poate cel puțin de predispoziții sau tendințe. Societatea, de la apariție până mai ieri, a fost controlată și s-a bazat mai mult pe bărbați, fie că vorbim de apărare, biznis sau politică. Ei bine, nicio societate nu a putut să funcționeze fără cooperare și ajutor reciproc între indivizi (altruist sau motivat măcar de interese comune). Chiar și vânătoarea primitivilor implica cooperare și un spirit de grup. Pe de altă parte, femeile nu prea au avut șansa de a se coaliza sau măcar de a face parte dintr-un grup d-asta mixt implicat în activitățile astea. Concurența exista și între bărbați, dar măcar câștigul nu era distribuit exclusiv unilateral, ci proporțional, asta mai mult datorită naturii activităților (de pildă, în vânătoare ce se prinde servea tuturor participanților), nu doar un joc cu sumă zero. Femeile, pe de altă parte, nu erau implicate în astfel de activități de cooperare și, de exemplu, un obiectiv (joc cu sumă zero) era alegerea unui partener.
NOU
@Marian: Dar ce făceau, stăteau ca toantele la clacă în peșteră și se certau pe vânători, că de altceva nu erau în stare? Ele și câțiva gay preistorici, care băgau strâmbe :))) Sincer, cred că era mai mișto în matriarhat. Dar după aia au venit bombardierii ăia cu kurganele lor și a luat-o totul la vale. RIP Maria Gimbutas.
NOU
Am lucrat 22 de ani într-un loc care mi-a scos din cap ideea de sex “tare” asociată bărbaţilor. O femeie motivată este o forţă a naturii, greu de oprit. @Marian – cel puţin 5000 de ani la baza societăţii umane a stat matriarhatul .
NOU
@Nimeni:
De ar fi stat matriarhatu’ 5000 ani la baza societații ar am fi fost toți muți.
NOU
@John Temple Muţi ????? Prezentul ne confirmă că putem fi ignoranţi chiar dacă informaţia e la un click distanţă.
NOU
@Nimeni: părerea mea e că mai tre’ să studiezi o țâră.Matriarhat n-o văzut iterația asta a umanității niciodată, in schimb a văzut o glumă proastă a matriarhatului ici și colo, în grupuri restrânse, care a ținut exact cât o glumă proastă, adică extrem de puțin.
Că tot ziceai că informația-i la un click distanță.
Tu cel mai probabil confunzi matriarhatul cu poliandria (încă practicată azi în podișul tibetan și insulele Marchize, din rațiuni pur economice).
P.S. Matriarhatul, per se, nu prea poate exista deoarece este ilogic. Te las pe tine să descoperi de ce.
NOU
Numai mie mi-a lipsit un articol de-al lu’ Maddame? Poți să scrii și despre cum se usucă vopseaua pe gard, numa’ scrie ceva. Că dacă nu, iar vine Arhi cu filmări de prin Năvodari și supără publicul.
NOU
Scriu cam prost și chinuit în ultima vreme. Mi-e rușine în așa companie selectă 🙂
NOU
Da’ poti sa le faci pe amandoua numa’ uitandu-te la clipurile seniorale: vezi vopseaua uscandu-se live in Navodari cand trece sefu’ prin preajma cu carucioru’.
NOU
Am fost 6 luni într-o relație cu o femeie de 38 de ani. Divorțată, după o căsnicie de 10 ani, fără copii. Afișează, pe Facebook și în public, o prietenie cu alte 2 gagici cam în situații asemănătoare cu a ei cum nu crezi că poate fi adevărat. După aproximativ o lună de relație cu ea le bârfea pe amândouă într-un stil grețos. Efectiv nu-mi venea a crede ce contradicție era între ce afișa public și ceea ce gândea sincer despre ele. Pe Facebook doar inimioare, îmbrățișari și declarații de dragoste eternă. Prieteniile adevărate dintre femei chiar sunt o raritate.
NOU
Experienta ta nu e universal valabila.
Si eu cunosc barbati prefacuti, asta nu insealma ca toti sunt la fel. Cred ca exista aceeasi pondere in fiecare grup de gen.
Diferenta e ca barbatilor li se rupe de mult, femeile sunt in proces de invatare.
NOU
Nu stiu daca e vorba de indoctrinare sau de loialitate atunci cand vorbim de biologie si psihologie evolutionista pura:
Femeile sunt intr-o concurenta mult mai crunta intre ele si cu lumea intraga pentru ca pana la dezvoltarea medicinei moderne, transmiterea propriilor gene era o chestiune ce implica infinit mai multe riscuri.
O sa ma arunc intr-o expunere stufoasa pentru care imi cer scuze, dar am handicap la sintetizare, asa ca va urez rabdare si tutun:
………….
Oricum ar incerca sa ne convinga civilizatia moderna altminteri, rolul principal al unui individ este transmiterea propriilor genecu cat mai mult succes urmatoarei generatii.
Pentru ambele sexe, cel putin la organismele complexe, chestia asta tine de alegerea unui partener si a-ti creste in siguranta progeniturile rezultate.
Doar ca daca pentru barbati lucrul asta implica un simplu concurs de putere pentru a ajunge mascul alfa si pe urma cotaim tot ce prindem, pentru femeie, cel putin pana la inventarea medicinei moderne, vine la pachet cu riscul pierderii propriei vieti in proces, la nastere, sau a copiilor daca prostul nu poate avea grija de ei.
Concluzie a aceeasi: Bagajul genetic nu e transmis mai departe.
Drept urmare, programarea instinctuala a unei femei a fost orientata timp de milioane de ani catre doua lucruri (daca tot risca insasi neindeplinirea functiei primordiale):
1. Alegerea unui partener cu cele mai bune caracteristici genetice, sociale, grijuliu, bogat, frumos.etc.
2. Ingrijirea si apararea cu disperare al propriului bagaj genetic deja transmis in progenituri.
Nu neaparat din “dragostea de mama” atat de cantata, ci dintr-o matematica biologica simpla, tradusa in hormoni si instinct: La urmatoarea nastere era posibil sa moara. Si ea si copilul, nemaindeplinindu-si scopul primar ca individ al unei specii.
La femei riscul e crunt.
Pentru ca s-ar putea sa nu mai existe o “data viitoare”.
La ele e “all or nothing”. Nu ai cum minimiza riscuri pe care nu le controlezi.
Asa ca instinctual femeile sunt construite pe aceasta idee de “totul sau nimic” si in fata instinctului calit in milioane de ani e greu sa contrapui bruma de civilizatie a ultimelor cateva mii.
In fata lui nu rezista nimic: prietenii, logica, sentimente, toate sunt pe locul 2.
Si de aceea femeile sunt instinctiv feroce.
Pentru ele “loialitatea” nu diminueaza niciun risc, pentru ca riscul principal pe care il infrunta nu poate fi redus prin comportament.
Pentru barbati lucrurile sunt mult mai simple:
Nu esti mascul alfa in grupul asta? Lasa bre, ca ” are balta peste”. Mai cresti, mai tragi la sala…te duci in grupul urmator…exista intotdeauna optiunea renuntarii cu gandul la o “data viitoare”. Pentru el primordiala e pastrarea vietii proprii si minimizarea riscurilor intr-o analiza grijulie de cost-beneficiu.
Acelasi imbold evolutionist ne face sa minimizam riscurile, si cum e intotdeuna mai destept sa fii parte din haita decat singur, sperand ca la un moment dat ajungi sa fii mascul alfa, instinctiv tinem cu dintii de “prietenie” si ne facem frate si cu dracul pana trecem puntea, asteptand momentul potrivit.
Loialitatea pentru barbati nu e un dat al naturii, ci doar o forma instinctuala de reducere a riscurilor.
Ilustrare de tema:
Kipling, desi probabil habar n-avea de psihologia evolutionista reuseste sa explice al naibii de bine chestia asta in
“The female of the species”
M-a lovit ca o revelatie maxima cand am dat de poemul asa ca o sa-mi permit sa-l citez mai indelung aici
( si va rog rabdare, desi am ciumpavit textul cat am putut, dar il recomand pe tot, ca e mult mai bun decat ce am extras aici) :
“When the Himalayan peasant meets the
he-bear in his pride,
He shouts to scare the monster,
who will often turn aside.
But the she-bear thus accosted rends
the peasant tooth and nail.
For the female of the species is more
deadly than the male.Man, a bear in most relations –
worm and savage otherwise, –
Man propounds negotiations,
Man accepts the compromise.
…..
Fear, or foolishness, impels him,
ere he lay the wicked low,
To concede some form of trial even
to his fiercest foe.
…….
But the Woman that God gave him,
every fibre of her frame
Proves her launched for one sole issue,
armed and engined for the same,
And to serve that single issue,
lest the generations fail,
Then, the female of the species
must be deadlier than the male.
She who faces Death by torture
for each life beneath her breast
May not deal in doubt or pity –
must not swerve for fact or jest.
These be purely male diversions –
not in these her honour dwells.
She the Other Law we live by,
is that Law and nothing else.”
…….
She is wedded to convictions –
in default of grosser ties;
Her contentions are her children,
Heaven help him who denies! –
He will meet no suave discussion,
but the instant, white-hot, wild,
Wakened female of the species warring
as for spouse and child.
Cam aia…
NOU
Ăăă, deci instincte și gene egoiste.
„Loialitatea pentru barbati nu e un dat al naturii, ci doar o forma instinctuala de reducere a riscurilor.”
Ăăă, instinctul = dat al naturii.
Tot de la Kipling, puțină dragoste colonială cu forța prin Indochina.
By the old Moulmein Pagoda, lookin’ lazy at the sea,
There’s a Burma girl a-settin’, and I know she thinks o’ me;
For the wind is in the palm-trees, and the temple-bells they say:
“Come you back, you British soldier; come you back to Mandalay! ”
Come you back to Mandalay,
Where the old Flotilla lay:
Can’t you ‘ear their paddles chunkin’ from Rangoon to Mandalay ?
On the road to Mandalay,
Where the flyin’-fishes play,
An’ the dawn comes up like thunder outer China ‘crost the Bay!
‘Er petticoat was yaller an’ ‘er little cap was green,
An’ ‘er name was Supi-yaw-lat – jes’ the same as Theebaw’s Queen,
An’ I seed her first a-smokin’ of a whackin’ white cheroot,
An’ a-wastin’ Christian kisses on an ‘eathen idol’s foot:
Bloomin’ idol made o’ mud
Wot they called the Great Gawd Budd
Plucky lot she cared for idols when I kissed ‘er where she stud!
On the road to Mandalay…
NOU
@Maithun
Bre, mi se intampla sa scriu cum vorbesc, de-aia ratez acorduri si litere. In cazul asta intentionam sa spun ca “Loialitatea nu e un dat al naturii LOR” in masura in care nu e un comportament invatat, ci instinctual, dar na….mai scapa.
Dar ma bucur mult ca ai dat exemplul asta.
Pentru ca e una dintre scrierile lu’ nenea Kipling care poate fi interpretata in doua note principale:
Prima, asa cum ai zis-o si tu, ca exemplu vetust demanifestare in spirit colonial, ca de-aia s-a activat ambasadorul Angliei in Myanmar cand l-a apucat pe ravasitul de Boris Johnson s-o recite pa langa Pagoda din Moulmein.
Insa ce ai citat tu se opreste brusc la sarutul ala fortat uitand de continuare.
“When the mist was on the rice-fields an’ the sun was droppin’ slow,
She’d git ‘er little banjo an’ she’d sing “Kulla-lo-lo!
With ‘er arm upon my shoulder an’ ‘er cheek agin my cheek
We useter watch the steamers an’ the hathis pilin’ teak.
Elephints a-pilin’ teak
In the sludgy, squdgy creek,
Where the silence ‘ung that ‘eavy you was ‘arf afraid to speak!
On the road to Mandalay . . .”
Acu’ mie mi se pare descrierea unei relatii consimtite….desi stiu ca poti invoca sindromul Stockholm…
Insa cum ai matale povesti cu “consorti” persani si mandarini..am si eu povestile mele care-mi confirma … aprobarea entuziasta in combinatia caucaziano-sud-asiatica, ca sa-i spun asa.
Deh, fiecare societate cu kink-urile ei de alcov.
La ce vroiam eu sa ajung e insa altceva: ultima strofa.
La inceput poti sa-ti inchipui ca tot poemul e discursul unui betiv care se lauda intr-o taverna, cu vorbe mari, degraba provocatoare de trigger:
” Ship me somewheres east of Suez, where the best is like the worst,
Where there AREN”T no Ten Commandments an’ a MAN can raise a thirst;
For the temple-bells are callin’, an’ it’s there that I would be
By the old Moulmein Pagoda, looking lazy at the sea”
Doar ca e o cheie, si cunoscandu-l pe Kipling, ca tot vorbeam acum vreo doua post-uri de “The Mother Lodge” , la el nimic nu e intamplator.
Exista versul ala in arhitectura poeziei si care reprezinta sintetizarea fiecarei strofe,urmat de repetitia care apare la fiecare argument in cadrul textului, obsesiv
” On the road to Mandalay,
Where the old Flotilla lay,
…………………( vers diferit)………………………………
On the road to Mandalay,
Where the flyin’-fishes play,
An’ the dawn comes up like thunder outer China ‘crost the Bay!
Ei, in ultima strofa versul e asta:
” With our sick beneath the awnings when we went to Mandalay!
E singurul vers care nu are logica in tot contextul unei poezii care vorbeste de Myanmar, dragoste si femei.
Acolo, desi oleaca mai criptic mi se pare ca totul nu e decat o poveste in capul unui posibil muribund care a ajuns in situatia asta incercand sa se reintoarca la un ideal feminin, mult mai atragator prin comparatie cu doamnele englezoaice.
“Tho’ I walks with fifty ‘ousemaids outer Chelsea to the Strand,
An’ they talks a lot o’ lovin’, but wot do they understand?
Beefy face an’ grubby ‘and —
Law! wot do they understand?
I’ve a neater, sweeter maiden in a cleaner, greener land!”
Acum sa ma ierte corectitudinea politica daca eu vad in poezia asta doar regretele unuia care incearca sa-si regaseasca inchipuirile iubirilor pierdute in loc sa-l infierez ca incorect politic
…asa sunt eu mai romantic:)))
NOU
Când văd explicații ciuntite care au ca punct de plecare “evoluția” și milioanele se ani care ne-au luat să ne dăm jos din copac și deci încă suntem maimuțe în suflet, respir ca Darth Vader.
Încetați să căutați pretexte animalice pentru comportamente sociale dobândite.
Ritmul circadian al oamenilor s-a adaptat la lumina artificială, și aia există doar de vreo 150 de ani. Omul evoluează permanent.
Putem adapta și educația feminină la anul Domnului 2022, că nu trebuie să rămânem în preistorie.
NOU
Ai dreptate, ne-am adaptat ritmul circadian si totusi inca ne mai nastem cu un ciot de coada.
Unele lucruri se sterg mai greu..:)))
NOU
Alea care conteaza :)).
Restul sunt fluide, nu ma face sa respir ca Darth Vader ca si asa am deviatie de sept si se aude cand ma concentrez de la 50m
NOU
@Maddame
Departe de mine gandul, ma bucuram doar de sparring-ul intelectual, din ce in ce mai rar in ziua de azi.
Subiectul e interesant asa ca voi urmari cu atentie discutia…asezat cuminte pe coada:))
NOU
Dada, și pe mine ma gadila frumos, ca de aia ma bucur cand comentati tu si inca cativa pe aici.
Desi voi aveti cultura literara la care eu doar aspir, plus ca de cand m-am apucat de inginerie cu diploma, mi s-a dus sufletului si farama de verb pe care o aveam.
Asa ca fa bine si scoala-te de pe coada, ca tre sa vorbesti si pentru mine.
NOU
Ajungem la intrebarea filosofica de ce canii sunt mai loiali ca pisicile.
NOU
Deoarece câinele se uită la om ca la Dumnezeu, pe când pisica știe că nu e așa.
NOU
Stiu ca am promis ca imi vad de treaba azi, dar am zis ca poate daca e la Madamme nu se pune :).
E posibil ca diferenta de loialitate sa aiba legatura cu faptul ca femeile sunt judecate mai mult decat barbatii, se simt judecate mai mult si prin urmare sunt constant intr-o competitie in care sa demonstreze ca sunt worthy. In educatia copiilor, in piata muncii femeile de obicei sunt judecate un pic diferit. Nimeni nu se intreaba daca Ionut a supt ceva de la domn director de l-a pus sef de departament. Daca copiii nu se comporta cum trebuie nu i-a educat ma-sa, sunt niste reflexe ale societatii desi in fapt realitatile curente in ceea ce priveste educatia copiilor sunt diferite fara de ce erau acu 30/40 de ani. Femeia trebuie sa fie ingrijita, slaba, aranjata, mama perfecta cu copii perfecti si sa performeze la munca si eventual sa dovedeasca constant ca a avansat pe merit.
In plus boys clubs sunt boys clubs, women’s clubs sunt cuiburi de feministe neepilate si nefutute. Poate din nevoia de a fi acceptate, alese, femeile au tendinta de a se delimita de o anumita loialitate de gen.
Poate si pentru ca acu ceva timp singura modalitate de a avansa social era sa te mariti bine, viata unei femei era o constanta competitie.
Poate asta a deformat relatiile de loialitate intre femei, maybe they are just mean bitches that thrive on putting other women down, cine stie.
Eu nu am experienta asta in cercul de prieteni, femei, barbati, mutam munti, ne balacarim, ne bucuram, ne radem la nunti si botezuri si mai nou ne sustinem unul pe altul la inmormantari, ne bucuram cand unul reuseste si incercam sa ne scoatem unul pe altul din cacat. Mai tine si de maturitate si de un anumit mindset.
Prietena mea cea mai buna e prietena mea de 33 de ani. Nu impartasim nici etnie nici religie si de 24 de ani ne despart 250 de km. Nu tre sa ne vorbim zilnic dar cand a trebuit am fost in 3 ore una langa cealalta.
madamme, mi-a fost dor de tine. mai zi-ne cate ceva din cand in cand.
NOU
Cred că asta e. Avem tot timpul ceva de demonstrat.
Iar când ajungi la vârsta la care realmente ți se rupe, se va găsi unul sau altul să comenteze că ești “urâtă”
Mama, recent: Blugii ăștia nu te avantajează, îți vin mai bine cei strâmți.
Probabil, dar scopul meu în viață nu e să arăt mereu bine. Uneori ma imbrac cu lucruri in care ma simt bine, sunt comode, alteori imi doresc sa fiu invizibila.
E inca impardonabil pentru o femeie sa nu fie atragatoare pentru toti barbatii și chestia asta are un teribil umor involuntar.
NOU
legat de ultima fraza, amica mea sensibila, care ar face orice sa vada lumea mai frumoasa si mai buna “Dar R de ce nu isi vopseste parul? E tinara si draguta, nu se poate sa stea cu parul gri! Pare mai batrina asa, nu se poate, trebuie sa o convingem sa faca ceva pentru imaginea ei!”
“Imaginea ei de frumusete nu corespunde cu standardele tale, are alta conceptie”
“Da, dar e pentru ea insasi”
“Pentru sufletelul ei face alte chestii, hai s-o lasam sa fie multumita cum isi alege”
“Dar oricum e nemultumita jumatate din timp si critica o gramada de chestii ”
“Intoleranta ei nu e legata de culoarea parului. Nu e problema noastra”
“Ai dreptate”
Pentru moment nu mai insista sa o transforme pe R intr-o Barbie….
NOU
Cred că bat recordul la thumbs down primite.
“Doamnelor, singurele persoane cu care sunteți în competiție sunteți voi însevă. Și asta deja e enorm, pentru că știți foarte bine ce standarde înalte vă puneți și cum cereți de la voi să fiți și mame premium*, și mici einsteini care descoperă relativitatea zilnic, și amante care îi cutremură lumea omului pe care îl iubesc, și gospodine perfecte sau ce mai cereți voi în plus de la voi pentru a fi acceptabile față de imaginea pe care vreți să o proiectați în oglindă”
Mi se pare că aici generalizezi extrem de mult când spui asta, pentru că folosești termenul “doamnelor”, ceea ce denotă că, în opinia ta, toate “doamnele” (sau cel puțin o majoritate covârșitoare) fac sau își propun/încearca încontinuu să facă ceea ce ai descris tu mai sus. Ceea ce e pur și simplu fals, pentru că nici femeile și nici bărbații, oamenii în general, nu fac și nu își propun așa ceva. Dacă măcar 25% dintre ei ar face-o, lumea ar arăta cu totul altfel, ar fi un loc mult mai bun, dar asta e o utopie. Ființa umană nu e nici pe departe atât de altruistă. Marea majoritate a oamenilor, femei și bărbați, “doamne” și “domni”, e mult mai egoista și mai superficială decât tot ceea ce ai povestit tu acolo, în absolut toate aspectele, și în cel al părinților “premium”, și în cel al gospodinei/meșterului perfect, și în cel cu micii enstein (unde sunt toate acele femei/toți acei bărbați/toți acei oameni care “vor să descopere zilnic relativitatea”? Zău că nu am idee unde vezi tu atâta interes la scară largă pentru cultură sau știință, indiferent dacă ne uităm la femei sau la bărbați). Ca să nu mai zic de cele/cei care nu reușesc să se privească în oglindă dacă nu sunt amante/amanți “care îi cutremură lumea omului pe care îl iubesc”.
Când în realitate avem zeci/sute de milioane de cazuri de mame/tați adepți ai lui “eu te-am făcut eu te omor” sau “m-am sacrificat pentru tine, năpârcă”, de amante/amanți “perfecți” care folosesc sexul (și-așa făcut prost) ca instrument de șantaj în relații, și de mici einsteini care cred că Einstein e o trupă de rock germană. Cele/cei care fac tot ce ai spus tu acolo, tot timpul, sunt niște excepții peste care dai foarte greu (repet, oamenii care fac tot ce ai descris și care o fac în mod susținut, încontinuu). Nu sunt o majoritate, așa cum te adresezi tu, la modul “Doamnelor, voi care sunteți toate așa”. Sunt o categorie extrem de mică, indiferent dacă te uiți la doamne sau la domni. Aceia de care vorbești tu sunt oameni care excelează în a fi om, și, din păcate, de multe ori “și-o mușcă”, pentru că, pentru a nu și-o mușca, ar trebui să găsească un partener/parteneră de viață care să fie relativ apropiat de ei d.p.d.v al calităților umane. Care deja sunt puțini, prin marea majoritatea de oameni care… nu excelează, ci dimpotrivă. Ori, ele/ei fiind de multe ori persoane ingenue și pozitive, tind să vadă mai mult calitățile, chiar și minuscule, ale partenerului, și să îi ignore defectele, chiar și majore, cel puțin pentru un timp… se îndrăgostesc sincer și nu urmăresc interese meschine, țin mult la relație, au spirit de sacrificiu, etc… un buchet de calități de pus la rană, dar de care marea majoritate a oamenilor ar profita cu cruzime și fără remușcări.
După aceea mai sunt și cazurile alea fericite în care chiar se întâlnesc doi din ăștia și se aduc unul pe celălalt pe culmile fericirii. Sunt cuplurile alea pe care le vezi că sunt perfecte și ei sunt doi oameni atât de minunați încât îți insuflă și ție din fericirea lor numai cât schimbă două vorbe cu tine.
Sunt sigur că ați întâlnit cupluri din astea. Dar câte? My point exactly.
“Dacă ar exista real loialitate feminină, am cuceri lumea” – e pe bune titlul?
Hai să zicem că o fi adevărată treaba cu loialitatea de care depinde cucerirea lumii. Cine ar cuceri lumea? Femeile? Nu știam că femeile vor să cucerească lumea. Dorința asta de cucerire a lumii e… privită ca fiind normală, acum în Anno Domini 2022? Numa-ntreb… Eu unul nu aș vrea să trăiesc într-o lume “cucerită” nici de femei, nici de bărbați. Dacă un anumit sex a cucerit lumea, celălalt sex ce face? Sclavagește? Dacă femeile ar cuceri lumea, bărbații ar fi pur și simplu folosiți pentru munci și pentru reproducere, cum zic poveștile cu amazoane? Sau dacă bărbații ar cuceri lumea, femeile din lumea întreagă ar fi subjugate așa cum sunt alea din Orient, unde se vede clar la ce se ajunge când un singur sex reușește să cucerească o societate? Ce să zic, dacă ideea titlului și a articolului e pe bune și nu conține o cantitate mare de exagerări intenționate, atunci rămâne un mesaj (sunt sigur că fără intenție din partea autoarei, dar oricum rămâne) din care se cam înțelege ceva de genul “păcat că ne dăm cu stângu-n dreptu’ între noi, că dacă nu ne-am da, le-am arăta noi lor (bărbaților)”.
Eu nu văd care e rostul ranchiunii ăsteia între sexe. Adică plm, așa ar trebui să fie relațiile dintre sexe? Bărbații niște cretini printre halbe de bere gen “hurr-durr suntem între noi bărbații, femeile sunt proaste, hurr-durr ce futem în seara asta” și femeile niște gâsculițe “vai fată ce puternice am fi dacă ne-am uni, păcat că nu ne susținem una pe cealaltă”? Pentru că atunci când se creează tabere de genul ăsta, cam așa arată taberele respective. Eu consider că oamenii ar trebui îndemnați la a se susține între ei în funcție de rolul pe care îl au unul în viața celuilalt. Atât. Ideile astea, că eu ar trebui să îl/o susțin pe X sau pe Y pentru că e de același sex cu mine, că dacă sunt femeie atunci trebuie să recunosc în primul rând succesul altor femei, să le înțeleg și să le fac să se simtă ascultate pe alte femei și etc – în concluzie că ar trebui să fiu mai apropiată de persoane de sex feminin decât de persoane de sex masculin numai pentru că, plm, sunt de sex feminin, mi se par pur și simplu idei sexiste. Păi și bărbații au nevoie să le fie recunoscut succesul și eforturile – uite, sunt destui care sunt convinși că oricât ar face nu e de ajuns sau nu are importanță. Și bărbații au nevoie să fie ascultați și înțeleși – uite că sunt o grămadă care sunt demolați din temelii pe interior și mai merg înainte numai din cauză că n-au (încă) curajul să se sinucidă (apropo, raportul bărbați-femei la sinucideri în Europa e de 4 la 1, dacă tot vorbim de cine are mai multă nevoie de susținere). Cine ar trebui să le dea atenție acelora, numai ceilalți bărbați? Pai în felul ăsta se creează distanțare și ură inutilă între sexe. De la idei din astea, care plasează pe “noi, femeile” de o parte a baricadei și pe “voi, bărbații” de o alta parte, și invers. Aș fi curios de ce îndemnele vehiculate peste tot sunt de genul “ascultă-le si întreabă-le cum se simt pe alte femei, arată-le că îți pasă, trebuie să vă susțineți între voi, că sunteți femei”, când normal ar fi să fie “ascultă-i și întreabă-i cum se simt pe oamenii la care ții, pe toți deopotrivă, arată-le că îți pasă, trebuie să vă susțineți între voi că sunteți o familie în plm”. E atât de absurd, mai ales când te gândești că în realitate baza societății și a întregii umanități și nu numai a umanității este tocmai buna relaționare și iubirea dintre bărbat și femeie… scopul, idealul, mesajul de transmis, ar trebui să fie conceptul acelui cuplu perfect de care ziceam la începutul comentariului, și nu “war between sexes”-urile astea pornite pe principii superficiale la nivel de Sex And The City.
Persoana pe care eu o susțin cu o forță și o dedicație infinit mai mare decât aș susține pe oricare alt om din lume este de sex diferit de mine, e o femeie, și fac asta pentru că ea e partenera mea de viață. Ea e pe primul loc, nu e nici taică-miu, nu a fost nici bunică-miu sau unchiu-miu sau orice alt bărbat. Și nici maică-mea, dacă e să vorbim de femei. Ea e pe primul loc pentru rolul pe care îl are în viața mea, și știu că și eu sunt pe primul loc pentru ea din același motiv, și nu maică-sa, soră-sa sau orice alt om, femeie sau bărbat. Nu știu, eu unul așa văd că ar trebui să stea lucrurile.
Știu că relațiile între sexe sunt complicate și etc, dar când citesc opinii care, în loc să încerce să repare anumite fisuri (care deja sunt prea multe), se concentrează mai degrabă pe a sublinia cum “am cuceri noi lumea, da nu suntem uniți/unite”, eu personal le găsesc mai degrabă distructive, și îmi dau impresia că sprijină, poate și fără voie, niște idei toxice.
NOU
Pe scurt, pentru ca s-au scris deja romane pe-aici, cei 2 bani ai mei
Asa cum curba Gauss este valabila la IQ, este si la EQ. Majoritatea oamenilor sunt mediocri emotional. Femeia-tanc cum se idealizeaza autoarea este o rara avis (pe acelasi palier cu ponderea narcisistilor – vezi Coloja cateva luni in urma). Evident facem exceptie de situatiile cand isi apara progenitura (aici intra si cazul mediu).
Inchina-te mie si toate acestea vor fi ale tale – cam atat despre cucerire. Cine inca nu s-a cucerit pe sine , ce dreq sa faca avand lumea ? Din turnul de sarcasm in care se izoleaza uneori 🙂
NOU
@Cotton Eye Joe: dacă ai întâlnit o femeie așa cum zici, atunci ai grijă de ea ca de ochii din cap.
Io am întâlnit femei intrate-n relație numai și bumai pe interes, mascate inițial drept “iubire”.
NOU
In prima parte a discursului voiam sa iti dau minuta verde, dar cred ca in a doua parte ai gresit tinta.
Idea de loialitatea feminina nu implica exclusivism. Se refera strict la interactiunile inevitabile intre femei in familie, grup de prietene sau colege de serviciu. Nu promoveaza inlaturarea barbatilor din familie in favoarea femeilor (rude sau anturaj). Nu e nici un mesaj ascuns de genul “nu il sustine pe barbatul ala destept, mai bine voteaza pentru femeia asta, chiar daca mai prostuta!”
Mi se pare corecta alegerea ta de a-ti sustine sotia, dar pledoaria Maddamei reflecta cazurile in care nu sint implicate mecanisme de cuplu.
Daca m-as raporta numai la argumentele tale, logic trebuie sa intreb : dar femeile care nu au un sot/partener, pe cine ar trebui sa aseze pe primul loc?
Nu mai spun ce reprezinta inceperea unui text cu preocuparea pentru numarul de minute verzi sau rosii pe care le vei primi…. Ai o opinie si vrei sa o impartasesti? Asuma-ti ca ceilalti pot sa nu fie de acord… Nu-ti ia nimeni capul…
NOU
Textul lui CottonEyeJoe îmi aduce aminte de comentariile literare din generala. “Ce a vrut sa spuna autorul”.
Plot twist: autorul nu a vrut sa spuna asta, e doar o interpretare destul de laxă a textului, cu niste extrapolari care nu isi au locul si generalizari aidoma. Fix ca in generala.
Am sa iti dau doar un exemplu de flotare logica: daca scriu pe un blog cu un anumit nivel intelectual al cititorilor (destul de uniform, mai putin Maithun, care e cinci clase peste noi), e clar ca nu ma adresez “tuturor” femeilor, ca nu vine Maricica cu 4 clase sa citeasca blogul lui Cetin. Ma adresam doamnelor care citesc blogul, stiu ele care sunt, cu care pot avea o discutie misto si care inteleg implicatiile enunturilor mele.
NOU
@ Cotton Eye Joe Eu am nascut acum 3 luni, am 2 baieti sub 2 ani. Nu se prea doarme in casa, evident sunt multe plansete si nevoi de îndeplinit care nu sunt ale mele. Dar de cand se luminează afara pana vine sotul de la munca, am tot felul de liste si taskuri. Copiii sa fie ok, rufe de intins, de spalat, de aranjat, mancare pt copil, mancare sot, mancare animale, minim de ordine in casa..iar cand se apropie momentul sa vina sotul de la munca, incerc sa fiu spalata (curata) sa nu put a lapte sau a transpiratie, sa fiu zambitoare, sa ii ofer afectiune, sa simta ca e un loc cald in care il astept cu dragoste. Tot incerc sa dau jos 5 kg, incerc sa ii ofer si lui atentie, desi niciodată nu mi a reprosat ceva. E super implicat in treburile casnice, cu copiii si i s a parut ca sunt mereu sexy oricat de “insarcinata” am fost. Sunt extrem de departe de a fi perfecta, asta e viața cu griji si cu o mulțime de lucruri care nu ne fac neapărat plăcere. Cu toate astea tot ma simt nesigura si urata. Ma învinovățesc ca nu sunt suficienta ca mama, ca sotie si as mai vrea mereu cateva ore pe zi in plus sa fac tot ce e de facut. Maddame nu vorbea despre lucruri wow. Toti avem griji si slăbiciuni, dar daca ne am intelege off urile si ne am accepta asa cum suntem, unele pe altele, am simti intradevar ca putem cuceri lumea.
@Maddame esti o prietena pe cinste. Unde sa caut sa primesc si eu una?
Te așteptăm mai des!
NOU
@Ptp +1. Nu uita de gheață. Sarcasm și gheață. Turnul.
@John Temple O să am. Mersi. Referitor la relatarea ta despre ceea ce ai întâlnit tu… Q.E.D.
@Stefablue “Idea de loialitatea feminina nu implica exclusivism”
Stai puțin, cum? Să văd dacă am înțeles. Deci ideea despre care vorbim este cea de loialitate FEMININĂ, da? Feminină. Și NU IMPLICĂ exclusivism? Deci se numește “loialitate FEMININĂ” și zici că nu implică exclusivism??
Atenție, că ne putem lovi de o “logical fallacy” aici. Nu e aceeași chestie ca și cum eu pot să spun “beți apă” și asta nu înseamnă că vă spun să beți exclusiv numai apă. Pentru că apa și loialitatea sunt două chestii diferite – loialitatea e un concept pe care tu din start ar trebui să îl manifești către toți cei apropiați ție, în ordinea apropierii, indiferent dacă sunt femei sau bărbați. Ori în momentul în care eu iau ideea asta de loialitate și subliniez că ar trebui să o manifești către o anumită categorie, fară să zic nimic de bine sau de rău despre cealaltă categorie, fară ca măcar să o pomenesc, se întâmplă ceva aici, o transformare: eu automat exclud categoria cealalaltă, diminuez importanța lor, mesajul care ajunge la tine devine ceva gen “fii mai loială cu cei din categoria X decât cu cei din categoria Y”.
E ceva de genul…să zicem că tu ai doi copii, Andrei și Mihai. Nici unul din ei nu a mâncat azi, e târziu, le e foame. Eu vin și îți spun “Lui Andrei îi e foame, cred că are nevoie de ceva de mâncare”. Înțelegi ce s-a întâmplat aici? Eu nu ți-am spus să nu îi dai de mâncare și lui Mihai. Tu probabil că o să îi dai, oricum. Dar mesajul meu a fost cam aiurea, adevărat? Mihai mi-ar trage un șut în tibie daca m-ar auzi. Cei apropiați ție aveau o problemă, și eu ți-am semnalat că numai unul ar avea nevoie de ajutor. Cumva nu favorizez eu pe unul în defavoarea celuilalt? Ba bineînțeles că o fac. “Dă-i de mâncare lui Andrei, poate îi e foame”. “Întreabă-le de sănătate pe femei, poate sunt triste”. Exactly the same thing.
“Nu promovează înlăturarea bărbaților din familie în favoarea femeilor”
Nici nu am spus că promovează înlăturarea bărbaților din familie în favoarea femeilor. Ci promovează ignorarea bărbaților în favoarea femeilor. Exact cum era unul din comentarii, tot al autoarei: “Mergi la femeile din jurul tău și întreabă-le sincer de sănatate. Pe mama, pe bunica, pe sora ta. Ascultă ce au de zis”. Eu nu zic că e rău să le întrebi de sănătate, dar aș vrea să înțeleg de ce se menționează clar să mergi “la femeile” din jurul tău. Nu “la cei” din jurul tău. Ci la femeile din jurul tău. Cum era cu exclusivismul?
“Nu e nici un mesaj ascuns de genul “nu îl susține pe bărbatul ăla deștept, mai bine votează pentru femeia asta, chiar daca mai prostuță!””
Nici nu am spus că ar fi un asemenea mesaj ascuns, dar: 1) ceea ce este acolo e un mesaj involuntar de genul “du-te și ține-le de mână pe femei, că poate au nevoie de tine și tu ești femeie… bărbații, plm, s-or descurca ei cumva”; și 2) tot involuntar, încă de la începutul articolului, bărbații sunt puși într-o anumită lumină, sunt creionați subtil ca fiind “tabăra adversă” dintr-un mic conflict (“știți cum au sărit toți să îi ia apărarea? Furci și coase”).
“Dacă m-aș raporta numai la argumentele tale, logic trebuie să întreb : dar femeile care nu au un soț/partener, pe cine ar trebui să așeze pe primul loc?”
Cred că ori n-ai citit cu atenție ce am scris (ceea ce e de înțeles, la ce wall of text am băgat), ori n-ai înțeles toate punctele de vedere, dar răspunsul la întrebarea ta l-am dat deja:
“Eu consider că oamenii ar trebui îndemnați la a se susține între ei în funcție de rolul pe care îl au unul în viața celuilalt. Atât.”
Femeile care nu au un soț/partener pe cine ar trebui să așeze pe primul loc? Păi, ce contează că nu au un partener? Pot așeza pe primul loc pe oricine are rolul cel mai important în viața lor în momentul ăla, dar nu în funcție de sexul persoanei. Poate fi mama, dar și tata, sau sora, dar și fratele, etc. După aceea, dacă de-a lungul anilor vor întâlni un soț/partener care să merite, atunci vor decide ele dacă să treacă el pe primul loc sau nu. Dacă nu vor întâlni sau dacă el nu va merita, atunci pot păstra în continuare pe mama/tata/sora/fratele/amica pe primul loc. Cum vor ele.
“Nu mai spun ce reprezintă începerea unui text cu preocuparea pentru numărul de minute verzi sau roșii pe care le vei primi…. Ai o opinie și vrei să o împărtășești? Asuma-ți că ceilalți pot să nu fie de acord”
Păi mi-am asumat, că dacă nu îmi asumam nu mai scriam comentariul. Chestia aia la început era, în traducere liberă, doar ceva de genul “Atenție, comentariu care e foarte posibil să nu vă placă”. Apropo, la fel o să fie și ăsta 🙂
@Maddame “Ce a vrut să spună autorul”
Da. Comparația cu comentariile literare din generală se voia a fi peiorativă, dar la toate articolele de pe blog se discută în comentarii cam pe modelul ăsta, adică referitor la ce a spus/a vrut să spună autorul.
“Plot twist: autorul nu a vrut să spună asta, e doar o interpretare destul de laxă a textului, cu niste extrapolări care nu își au locul și generalizări aidoma. Fix că în generala.”
Păi cred și eu că nu a vrut să spună asta, am și menționat de vreo două ori că probabil e un mesaj transmis involuntar, dar asta nu înseamnă că nu e acolo. Cât despre “plot twist”, ăsta e un plot twist cam sec așa, pentru că nu e susținut de argumente. Lipsa de argumente e comparabilă cu un plot twist construit doar pe plot holes, fară vreo explicație sau sens.
Plot: autorul ne spune asta, și asta, și asta. După aceea, plot twist: “autorul nu a vrut să spună asta”. Și punct. Dar atunci ce a vrut să spună, că din ceea ce spune cam aia reiese? Răspuns: “Nu asta. Alta.”
Ete. Fix ca în generală.
“flotare logica: daca scriu pe un blog cu un anumit nivel intelectual al cititorilor (destul de uniform, mai puțin Maithun, care e cinci clase peste noi), e clar că nu mă adresez “tuturor” femeilor, că nu vine Maricica cu 4 clase să citească blogul lui Cetin. Mă adresam doamnelor care citesc blogul”
Sincer nu am dubii că intenția ta asta a fost. Dar percepția cititorului, cel puțin în cazul meu, e diferită. Cred că, în mod inconștient, ai folosit termeni și formule de adresare care au făcut să pară că ai scris articolul cu o oarecare dorință de a transmite mesajul tău la o scară mult mai largă, de parcă ai fi visat la a fi auzită de toate femeile din lume, îndemnându-le de a fi unite într-un fel de…luptă (?)…împotriva… cui? La începutul articolului ai menționat tu că ai fi vrut să ai același simț al loialității cu “doamnele tale”, dar după aceea ai generalizat – “asta ne lipsește nouă, femeilor”, “doamnelor e timpul să ne unim” – și bineînțeles, la sfârșit micul bobârnac către tabăra adversă – “Lăsăți bârfele meschine bărbaților. Credeți-mă pe cuvânt, excelează la asta”. Ca și cum la nivel conștient erai așa, pe pace, da în interiorul tău era acolo ceva gen “Eeeh….doamnelor! Ne-am săturat! Uniți-vă și la arme, pe ei pe ma… pe tata lor!” Nu cred că ai avut intenții negative sau cine știe ce, dar aveai tu ceva cu orice conține testosteron, cel puțin în momentul ăla… ca urmare, chestia asta s-a transmis în text și, poate fără să-ți dai seama, a ieșit așa, un fel de instigare, oarecum. Mie cel puțin așa mi se pare.
NOU
Ți se pare. Vezi lucrurile nițel în alb și negru. Pot să spun că îmi doresc ca femeile să se susțină între ele și în același timp să nu lovesc în bărbați sau în relațiile cu ei.
Faptul că eu mă bucur sincer că prietena mea a primit evaluări fantastice de la subalternii ei (pe bună dreptate, e o șefă incredibilă) este fix asta: aprecierea unei femei deștepte. Nu are nimic de-a face cu niciun bărbat.
Articolul ăsta chiar nu era despre voi decât tangențial. Îmi place loialitatea masculină. În rest – era despre noi și relațiile noastre.
Iar finalul era o glumă, dude, nu îmi vine să cred că trebuie să explic așa o tușă groasă. Nici nu mă mai mir că nu ai identificat autoironia la faza cu “sarcasm și gheață”.
Te iei prea în serios. Potolește-te, există chestii mult mai utile pe lumea asta decât să răsucești pe toate părțile fiecare sintagmă din textu’ lu’ madam de la Arhi de pe blog.
NOU
Maddame: “E timpul să ne susținem una pe cealaltă. Și să le educăm pe fetele noastre că nu concurează cu alte femei în nimic, ”
Cotton Eye Joe : “promovează ignorarea bărbaților în favoarea femeilor.”
#BarbatiLivesMatter
#de-mine-cine-se-ocupa
NOU
@StefaBlue Atât ai înțeles? Nah, e mai bine decât nimic, dar oricum spune multe asta.
#TheStrawManFallacydacastiiceiaia
#de-tine-nu-stiu-cine-se-ocupa
NOU
@Cotton Eye Joe
Terminata logoreea demagogica incepi cu dispretuirea voalata si discreditarea? Hmm.. Ok, raspund pe acelasi ton:
Tu realizezi ca intr-o discutie adresata femeilor, despre femei. vii tu superior sa ne spui cum trebuie sa ne comportam? (Amintesti foarte mult de anul in care la Conferinta internationala a femeilor de 8 Martie , delegatia trimisa de Romania a fost compusa numai din barbati. Ridicol? Jenant?)
Ti-ai dat seama ca ai scris raspunsuri mai lungi decit textul initial, analizind si despicind frazele discursului una cite una , fara sa vezi contextul general?
Se vede ca ai mult timp liber pe care nu il folosesti ca sa iti ajuti sotia si nici pentru a iesi cu prietenii.
Se inteleg multe chestii din ceea ce ai scris, de la nevoia de atentie pina la cea de control, de la inventarea unor argumentari ilogice (ma intreb daca ai copii, vad ca nu cunosti cum functioneaza lucrurile in exemplul pe care l-ai construit) pina la tratarea in mod superficial a relatiilor intr-o familie. Nu iei in calcul deloc viata inafara peretilor casei.
Si mai sint citeva aspecte care se intrevad din cuvintele tale, mecanisme de combatere a unor frici si nemultumiri adinc inradacinate. Te agati de scuza unui comportament politically correct doar pentru a favoriza interesul tau personal.
Scoate ochelarii de cal si uita-te in oglinda. Esti intr-adevar asa cum doresti sa te prezinti?
Te regasesti perfect in primul tag pe care l-ai pus. Din cel pe care l-am pus eu nu ai inteles nimic.
NOU
@Stefablue
Da, am destul timp liber încât să pot scrie câte un comentariu pe ici pe colo, mai scurt, sau mai lung, alteori mai lung chiar decât textul inițial, al cărui număr de caractere n-am știut că nu trebuie să-l depășesc. Oare cum ar trebui să comentez la un articol ce conține doar o poză, de exemplu?
Daaar mă bucur tu că ai făcut o deducție din asta, ceea ce denotă că nici tu nu stai prost cu timpul liber. Mă întreb dacă ai copii.
Cât despre “disprețuire voalata și discreditare”, alea inițial s-au simțit din elucubrații gen #BarbatiLivesMatter sau #de-mine-cine-se-ocupa, pe care nu le-am scris eu ci doar le-am răspuns pe măsură. Nu am manifestat vreo urmă de ironie la adresa cuiva fără a fi ironizat în prealabil. Așa că sfatul cu oglinda poți să-l urmezi și tu. Superioritate nu cred că am demonstrat, și nici n-am spus nimănui cum să se comporte, doar am exprimat opinii personale.
“Te agăți de scuza unui comportament politically correct”
Da. Cred că problema e tocmai că nu e politically correct deloc, de unde și polemicile.
“Ești într-adevăr așa cum dorești să te prezinți?”
Cu siguranță nu, cel puțin nu 100%. Tu ești? E cineva care chiar este? Ai pus o întrebare atât de generică încât nu știu dacă cineva într-adevăr sincer și cu o bună înțelegere a sinelui ți-ar putea răspunde afirmativ. Ai citit-o pe Facebook?
“Te regăsești perfect în primul tag pe care l-ai pus. Din cel pe care l-am pus eu nu ai înțeles nimic.”
Din care tag n-am înțeles nimic? Din #BarbatiLivesMatter sau din #de-mine-cine-se-ocupa ? Așa este, n-am înțeles nimic, sunt două formulări atât de profunde și de filozofarde încât mi-au zdruncinat din temelii intelectul și mi-au creat noduri gordiene în gândire. Încă le mai analizez. Bine că am timp liber.
Însă cum tot timpul din lume nu ar fi suficient pentru o căutare temeinică a acestui Sfânt Graal ideologic ascuns în aceste două alegorii, mă tem că eu, acum că mi-ai dat temă pentru acasă cu tag-urile tale, nu o să mai pot să iți răspund aici. Așadar nu te supăra dacă nu voi mai replica la un eventual comentariu de-al tău. Nici eu n-o să mă supăr dacă și în cazul ăsta o să alegi să răspunzi “pe același ton”. Namaste.
NOU
“Superioritate nu cred că am demonstrat, și nici n-am spus nimănui cum să se comporte, doar am exprimat opinii personale.”
Pai zi asa, omule! Ca folosesti multe cuvinte fara sa stii ce efecte produc, pentru ca iti lipseste inteligenta emotionala.
Pacat ca tocmai despre asta era vorba in text…
NOU
Prietenia între femei apare atunci când una din ele și-o trage cu bărbatul celeilalte.
NOU
Nu știu, serios, ce fel de lepre aveți voi prin cercurile de cunoștințe?
NOU
Hei, mie
Nici ca-mi pasa,
C-a mea-i mai frumoasa
Si mai dragastoasa,…
Lauda. Nevoia de a fi validata. Nevoia de rascumparare a handicapului de a se fi nascut fata, paguba la casa gospodarului. De a demonstra altora ca valoreaza mai mult decit concurenta.
Si nici macar nu putem da vina pe anii de comunism, in care ar fi trebuit sa fim toti egali dar nu eram toate egale iar daca una nu putea urca un pic mai sus, macar sapa pe cele din jur, pentru a le cobori la nivelul ei. Asta n-a facut decit sa exacerbeze competitia in a fi mai cu mot.
Razboiul din Troia a pornit de la faptul ca trei zeite si-au disputat un mar de aur. Un fucking obiect de metal pretios pe care ar fi putut sa il ceara in oricare templu unde muritorii le aduceau ofrande. Daca nici ele nu erau sigure pe ele de frumusetea lor, daca nu au avut puterea de a spune “fugi ba, Paris de-aici , cu premiul tau arbitrar, eu stiu cit valorez si ma doare-n cot ca tu ai alte gusturi!” ce vrei sa ceri de la biete muritoare care rar primesc o lauda multumitoare?
Dupa mine, problema sta in modul in care ne apreciem noi insene, in linistea noastra sufleteasca, in acceptarea calitatilor si mai ales a defectelor proprii. Nu oricine poate spune “Eu stiu cine sint, pina unde pot ajunge, vreau sa imbunatatesc ceva la mine dar nu ma intereseaza sa fiu perfecta sau sa am mereu dreptate!” Nu zic sa ne eliminam micile vanitati, doar sa le controlam.
Pe de alta parte, in antichitate sportul era practicat numai de catre barbati, deci ideea de sportivitate (sau fair play) si camaraderie lor le-a ramas cumva …
Si am mai observat o chestie printre cunoscutii mei: sint mai multi barbati autoironici decit femei, ceea ce ii face sa accepte mai usor o “infringere”. Inca nu am inteles de ce.
NOU
Să îmi fie cu iertare infatuarea, dar cântăresc inteligența unui om după nivelul de autoironie.
Nu pot spune că am observat vreo prevalență între sexe.
NOU
Maddame, cine se aseamana se aduna…
NOU
@Metanoia Mulțumesc. Când zici că “ar fi altfel”… vrei să spui că ar fi mai bună, nu? 😀
NOU
Cotton Eye Joe are dreptate. Noi(rumânii) ciugulim din discrursurile occidentale încercând să le adaptăm aici. Feminism valul 7, postfeminism, terf, bdm, poliamorie, lgbtxz etc. Realitatea pentru > 95%? Reghe&Prodanca, Dana Budeanu ș.a.m.d.
NOU
Madame, “femeia perfecta”
NOU
Mă doare capu ce comentarii !
Nu-s femeile româncă foarte relaxate și sexual și social,de aia le iubesc pe americani/britanice /rar franțuzoaica alea exbitioniste și relaxate ,ce au și probleme de viață dar încearcă zi de zi sa fie Unite cu familia ,iubitul/iubita /să își petreacă viața nu doar pentru ele și pentru cei de langa ele .
Româncele , moldovence (din r.moldova ) le trebuie 75 ani de relaxare …