Sunt căsătorit, cu o sincopă, de vreo 16 ani. Una peste alta, din cei 45 de ani ai mei, vreo 20 i-am petrecut în relații de cuplu, serioase, mutat împreună, stat împreună, făcut planuri etc. Desigur, nu toate au ieșit, altfel mă lăudam cu și mai multe sincope.

Aproape două treimi dintre românii cu vârsta până în 40 de ani și care sunt într-o relație au cheltuit cel puțin o dată în ultimul an bani fără știrea partenerului.
Astfel, 6 din 10 bărbați au răspuns afirmativ la întrebarea „ați cheltuit bani fără știrea partenerului în ultimul an?”. Aproape jumătate dintre femei s-au dovedit și ele ,,infidele financiar’’.
Deși aproape 85% dintre cuplurile din România își pun laolaltă veniturile lunare, când vine vorba despre cheltuieli „secrete”, motivul indicat de majoritatea este acela că erau nesemnificative – 56%.


Sursa – Studiu realizat de compania de cercetare de piață Novel Research la inițiativa Provident.

 

Ideea e că niciodată, absolut niciodată, când am fost într-o relație de durată, nu am ascuns de partenera mea cheltuielile pe care le-am făcut. Nu am simțit nevoia, cât timp eram împreună și la bine, și la rău. Cheltuielile de valoare mică nici nu erau trecute prin filtrul cuplului, nimănui nu îi păsa că îmi cumpăr un pachet de țigări sau, câteodată alcool, e evident că, dacă eștu fumător, fumezi și azi, și mâine și poimâine. Haine oricum nu mi-am cumpărat în viața mea singur, pentru că nu sunt în stare, nu știu dacă stau pe mine ok, dacă se asortează etc.

Cheltuieli mari nici măcar nu s-a pus vreodată problema să fie făcute fără a fi discutate cu prietena sau soția. Pentru că, având banii la comun, nu e ca și cum ai fi putut lua bani fără să știe ca să cumperi ceva echivalent cu salariul pe o lună sau ceva. În mintea mea simplă, mi se pare o acțiune stupidă, care trădează o lipsă profundă de încredere între parteneri.

Bine, știu cazuri de oameni căsătoriți de ani de zile care au banii separat fiecare, cumpără ce e nevoie pentru casă alternativ, dacă vreunul cheltuie ceva mai mult, se fac calcule și celălalt îi restituie bani și tot așa. Asta în timp ce au inclusiv copii acasă. Scuza e că țin banii deoparte ca să îi poată lua cadouri. Sigur. E plauzibil și realist.

Desigur, sunt ironic, dar, DAR, prefer genul acesta de relație, sinceră și directă, în care oamenii vor să aibă acces exclusiv la banii proprii decât o așa zisă relație plină de fericire și sharing, în care ea cheltuie pe ascuns pe haine, gentuțe și machioare, iar el cumpără piese la mașină, PS5 sau fericire în doze mici.

Pentru că da, stimați prieteni, sinceritatea și transparența într-o relație sunt unitatea de bază. Dacă încredere nu e, nimic nu e.