Mi s-a stricat cuptorul cu microunde. Cuptor haios de scump, cumpărat pe vremea când gândeam lasă, că dacă e mai scump, înseamnă automat că e mai bun şi face mai multe lucruri. În afară de dezgheţat şi încălzit o farfurie de ciorbă, nu am făcut niciodată nimic cu el.

No, şi cum aceva vreme s-a stricat, iar săptămâna trecută am luat decizia de a-l repara. Onliner fiind, primul lucru pe care l-am făcut a fost să caut un site care să se ocupe de reparaţiile de cuptoare cu microunde. L-am găsit, am găsit pagina de contact, unde aveau un formular în care trebuia să scrii aparatul şi ce defect are, iar ei îţi spun dacă se repară sau nu.

Au trecut 7 zile până am primit răspuns. O săptămână. Timp în care, desigur, mi-am găsit să îl repar în altă parte, nu asta e problema. Dar sunt convins că dacă îi întrebi pe băieţii ce deţin situl, o să îţi explice că e o criză fantastică, lipsesc clienţii, lipsesc banii, Boc e un nenorocit şi altele. Iar ei au aşteptat o săptămână să îmi răspundă la un mail.

Asta este o caracteristică de bază în online. Toţi se plâng de cât de rău este, că nu intră banii, că toţi au datorii la toţi. Dar când îi rogi cu bani, să muncească ceva, au o grămadă de probleme, sunt ocupaţi, desigur, se rezolvă dar nu chiar acum.

Dealtfel, nu ştiu de ce mă mai mir. Zoso încearcă să găsească un designer să îi facă o temă pe bani şi pur şi simplu nu găseşte. Dar piaţa e grea, da? Bine, o fi şi din cauză că nu mai apelează la cei `care se ştiu ei` şi care îţi promit azi că lucrează ceva şi peste 2 luni îşi aduc aminte că nu au avut timp.