Am văzut şi eu, ca probabil 50% din populaţia masculină a Rromâniei, finala Champions League. Manchester United si Chelsea.
Ca rromân privitor de Liga lui Mitică, stai şi te întrebi dacă nu cumva este altfel de sport.
Fără nici o glumă, ai impresia ca oamenii aceia pur şi simplu joacă altceva decât ce ştii tu că se joacă la tine acasă.

Cum ai putea încerca o comparaţie între driblingul lui Cristiano Ronaldo şi ţărănismele lui Trică, de exemplu? Sau intre cei 13 kilometri alergaţi de John Terry şi plictiseala indolentă a lui Ovidiu Petre?
Oamenii aceia au alergat din primul până în ultimul minut. S-au bătut pentru fiecare minge şi doar norocul sau portarii, adevăraţi zei între buturi, a făcut să nu fie gol la fiecare şut spre poartă. Singurul lucru ce a amintit de fotbalul rromânesc a fost prestaţia arbitrului. Care prestaţie a curs inexorabil ca moartea şi impozitele în favoarea lui Manchester. Dar are scuza că este arbitru est-european. Adică învăţat cu cele necesare. A fost suficient ca Alex Fergusson să îi şoptească dulce la ureche ceva şi s-a tăiat.

Încercaţi să vă reamintiţi un meci din campionatul rromânesc, meci care să fie la fel de plin de vigoare, de sclipiri de geniu în pasă sau de dedicaţie în joc.
Este că vă vine destul de greu?
De ce?

Pentru că în rromânia în loc să fie cultul fotbalului ca joc, este cultul şmenului. Cultul blatului murdar. Cultul lui tata Jean sau al lui Halagian, cei care ne salvează când situaţia e albastră. Echipele noastre nu sunt salvate de dăruirea în joc de pe teren. Sunt salvate de valizele de bani trimise de foşti crescători de berbecuţi, actualmente locuitori în palate. Meciurile nu se negociază într-o fentă din gleznă care să inoade picioarele adversarului. Ele se negociază pe bază de gaze, computere, hypermarketuri orădene sau terenuri în pipera.

Şi atunci cum putem spera să ajungem şi noi acolo şi chiar să jucăm, nu să facem figuraţie, ca în fiecare an?
Poate asta se va întâmpla când Tea Sponte va putea intra pe Santiago Bernabeu cu 2 milioane € şi Realul o să primească banii drept motivaţie suplimentară să învingă Chelsea.
Până atunci, vom rămâne cu gustul amar al declaraţiilor lui Mitică Dragomir, care în fiecare an vede un campionat din ce în ce mai curat. Şi cu hăhăielile de ţăran ale lui Mircea Sandu. Şi cu impertinenţa imberbă a lui Ionuţ Lupescu, cel care a fost văzut ca un salvator al curăţeniei fotbalului rromânesc şi a ajuns o cicatrice pe glezna lui Mircea Sandu.
Şi vom juca ţurca.

Hai că ne vedem la anul, când vom fi martori, iarăşi, la cel mai curat campionat din istoria rromâniei.

Verifică ultimele cote ale României la Campionatul European şi ce şanse ai să câştigi
.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.