Mă plimbam mai dăunăzi cu bicicleta pe stradă, pe lângă Udrişte. Eu când merg cu bicicleta şi e vremea aia frumoasă, nici prea cald, nici prea frig, numai bine de plimbat cu pletele în vânt, fluier sau zumzăi un cântec ceva. Pentru că mă simt bine, îmi place să cânt, mă distrez.

Ei, trecând eu pe lângă 2 puştoaice lălăind ştiu eu ce, una din ele începe să hăhăie şi să arate cu degetul Uite şi la ăla, cântă pe bicicletă.
Mă, de ce sunt rromânii o naţie de constipaţi? De ce trăiesc întotdeauna ghidaţi după principiul Să nu zică ceva vecina?

E atât de greu să te relaxezi, să trăieşti viaţa? Tot timpul trebuie să fim închistaţi în cutume stupide, să râdem şi să hăhăim de cei care încearcă şi reuşesc să ies din ele. În alte ţări, oamenii se duc la muncă în costum pe bicicletă, deşi poate în garaj au Jaguar. La noi, dacă eşti pe bicicletă eşti arătat cu degetul, Uite şi la săracul ăla.
E greu, oameni buni, e greu. Ne ducem dracului.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.