Ați văzut că, săptămâna trecută, a mai fost un mic accident de cale ferată pe la noi, o locomotivă cu accelerația blocată, un om mort, chestii.
Ca absolvent de liceu CFR și fost angajat CFR, acum 100 de ani, pot să vă confirm o chestie:

CFR este cea mai anchilozată instituție din românia. Oamenii se consideră și se mândresc cu atributul de a doua armată din românia, da? Ședințele lor de dimineața, de la ora 5.30, se termină cu Ordine de Luptă, iar participanții salută cu Am înțeles! indicațiile lordului șef de gară sau revizie sau ce mm șefuleț conduce.

Dar asta e doar o chestie anecdotică. CFR este blocată, temporal, undeva în 1960. Sculele folosite, lămpile electrice, ciocanele cu care bonomii lăcătuși de revizie verifică integritatea osiilor de pe boghiurile Gorlitz și Minden Deutz, totul, absolut totul se face ca acum 50-60 de ani și, ce e mai important, cu același material. Același material rulant, același material de întreținere. Gândiți-vă că, în românia, încă exista vagoane care, când tragi apa, dau drumul la reziduuri între șine.

Și aici e problema. Trecem peste faptul că angajații sunt blocați în timp și, dacă ar fi să îi muți în Germania, de exemplu, nu ar fi utili decât la plantat panseluțe, pentru că tehnica și tehnologiile utilizate au 60 de ani în fața româniei. Problema e că materialul rulant e vechi și îmbătrânit, degeaba îl cârpești. Locomotive vechi, vagoane antice, șinele sunt praf, vechi și distruse, orice depășire a vitezei de 40-50kmph este o reală aventură pentru mecanic.

Da, nu m-aș urca într-un tren românesc decât cel mult beat praf.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.