Nu, nu mă refer la cele tinere, pentru că na, la urma urmei poate fi interesant să te gândeşti la ea ca la un băieţel. Senzaţii tari rromâneşti.

Mă refer la doamnele care au sărit de o anumită vârstă, să zicem 45 de ani, deşi nu e neapărat o regulă. Cum au trecut de vârsta asta, cum apare moda părului tuns scurt băieţeşte sau hidoasele sărmăluţe, coroniţă în jurul capului.

E clar că eu sunt de modă veche şi îmi place ca femeia să aibă părul lung, dar serios vorbind, cred că pe o femeie o prinde mult mai bine un păr lung, frumos, uşor ondulat, care încadrează faţă şi ascunde cu succes imperfecţiunile inerente.

Pentru că la urma urmei, mascarea imperfecţiunilor e toată şmecheria. Iar tu, femeie mai în vârstă, nu realizezi că astfel îţi descoperi ridurile de pe faţă, de pe gât, faptul că urechile deja ţi-au crescut mult prea mult (ştiţi, desigur, că urechile şi nasul nu se opresc niciodată din creştere), că ochii nu mai sunt aşa de proaspeţi şi strălucitori, că buzele s-au stafidit şi, de ce nu, că îţi joacă proteza când te mişti repede.

Nu înţeleg. What`s the catch?