Acum 5-6 ani rupeam huburile de DC++. Hublistul de la Xboss era mama şi tata lor în materie de adrese de huburi, FoCommunication avea zeci de mii de useri, #romania era mainstream, iar eu eram extrem de fericit că descărcam cu 12 MBps, că doar lucram la firmă de net.

Între timp, treaba s-a dus naibii. Au apărut toţi puştii cu cordele care băgau desene animate redenumite Batman Returns sau Harry Potter. Normal, au răsărit şi opii tip Softpedia, cu banuri şi alte dude, care nu au făcut decât să îmi crească dezgustul.

Aşa că m-am reorientat către alte lucruri mai soft şi mai neintruzive. Kazaa, emule, au fost softuri care şi-au adus obolul de filme şi muzici în calculatoarul personal, iar ODC, softul preferat de mine, s-a pierdut în negura anonimatului.
După aceea am descoperit torrentele. Şi nu am mai folosit nimic altceva pentru decărcatul de filme. Pentru că la muzică folosesc Last.fm, iar ptr 3 dolari lunar am câtă muzică doresc, fără să fie nevoie să o stochez în calculatorul meu. Desigur, prefer să folosesc torrente externe, gen demonoid sau piratebay, ca să fiu sigur că adresa mea IP se pierde între alte câteva zeci de milioane.

Astăzi aflu că un inteligent a fost prins de poliţie, aleatoriu, pe DC++. Şeruia vreo 70 GB de muzică. Şi am rămas blocat. Cât de tare să te ducă mintea să activezi pe DC++, ştiind ce riscuri sunt? Mai ales când sunt atâtea trackere cu circuit închis, multe din ele aparţinând unor firme de internet, deci nu vor fi controlate niciodată.

Îmi pare rău de tip? Da, muzica nu merită banii care se cer pe ea, iar chestia asta cu descărcatul pe internet contr-cost va muri încet. Dealtfel, la o citire ulterioară pe blogul lui Bogdan Manolea, probabil unul din puţinii care chiar au idee despre ce vorbesc când vine vorba de online, am remarcat părerea sa:

Se pare au incercat intai in penal, dar nu le-a mers, dovada ca persoana a primit doar o amenda administrativa si deci fapta nu a fost considerata ca are un pericol social deosebit, iar din mult trambitata amenintare de inchisoare cu pina la 4 ani a iesit un fâs.

Apoi in civil a durat un mai putin de un an. Probabil fara apel sau recurs, care ar fi dus toata distractia la cel putin 3 ani, asta ca sa nu mai punem la socoteala durata mai lunga daca s-ar fi acceptat unele expertize.

Deci un succes ? N-as zice. Mai degraba un esec prezentat cit de bine se poate. In Europa practica pare depasita. Unii incearca, din nou, sa propuna solutia celor 3 lovituri, iar altii – cum ziceam in insemnarea trecuta – “tanti Reding (comisarul pe IT si comunicatii al UE si care vrea un nou mandat) a zis cam acelasi lucru zilele trecuta (dar mai corect politic) – vezi Brussels claims failed business model is causing online piracy.”

Cocluzia? Una singură.
Nu fiţi proşti!