Contul meu
Mulți oameni se întreabă, atunci când au copii sau sunt pe punctul să afle ce înseamnă prăjitură cu cremă și cu scop, cum să își crească copilul, ce ar trebui să facă, ce valori să le insufle. Evident, majoritatea ajung la mutarea propriilor dorințe și eșecuri în curtea copiilor, așa că copiii ajung să facă, fără să își dorească asta, pasiunile părinților, facultățile și chiar joburile pe care și le-au dorit părinții. Și transformăm, din copii, în adulți nefericiți, niște suflete care nu au altă vină decât că partenera ne-a zis, la un moment dat, Poți să termini înăuntru, că de-abia mi-a trecut.
De fapt, ca să vă creșteți copiii bine, ar trebui, în primul rând, să fiți, pentru ei, eroul de care ați avut voi nevoie în copilărie. Ați crescut într-o casă violentă, cu părinți abuzivi, violenți? Și acum, după 40 de ani, când închideți ochii, vă vedeți tatăl încercând să se spânzure, de clanța ușii, cu cureaua de la pantaloni, ca să îi dovedească nevesti-sii ceva? Ați luat bătaie, ați fost certați non stop și erau momente în care ați fi vrut să vină cineva, să vă ia în brațe și să fugă cu voi, departe, sau măcar să vă protejeze? Fiți voi eroul acela, pentru copilul vostru, protejați-l de orice violență, de orice abuz, de orice palmă sau pumn din partea celor care ar trebui să le ofere doar mângâieri. În paranteză fie spus, îmi povestea cineva cum că el are fete acasă și, din când în când, le mai dă și câte o corecție fizică, pentru că așa e bine, așa crede el că e bine. Nici acum nu cred că știe de ce nu am mai dorit să fiu vreodată în aceeași cameră cu el.
Ați avut nevoie de un prieten, de un confident, de cineva căruia să vă destăinuți, să îi mărturisiți spaimele și angoasele? Fiți umărul pe care poate plânge, oricând, copilul vostru. Fiți ușa casei, pe care el o închide în urma sa, lăsând în urmă orice griji, pentru că e acasă și părinții săi nu vor lăsa să i se întâmple nimic rău.
De asta au nevoie copiii voștri. Nu de ghiduri ratate, pentru școli care s-au dovedit prea mari pentru voi. Nu opțiuni de joburi de care știți voi că sunt mai bune și se caută. Fiți acolo ca să le păziți creșterea și dezvoltarea, nu ca să le oferiți ghizi din copilăria și adolescența voastră ratată.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
fiti departamentul de suport al copilului vostru, pentru colegii veniti din corporatie dupa ce au citit bloguri de parenting scrise de zanute si printese
NOU
Puțini părinți sunt conștienți că odrasla e o ființă distinctă care are dreptul la preferințe, pasiuni sau planuri de viitor diferite de ale părinților.
Fiecare ar trebui să identificăm în propria copilărie abuzurile de orice natură și să nu le repetăm, poate fi un proces lung și chinuitor dar copiii noștri merită.
Pe lângă părinții care își mai pedepsesc fizic copiii că altfel “nu ascultă”, mă sperie maxim cât de mulți copii sunt neglijați emoțional și abandonați ecranelor. Și se plâng că nu sunt empatici sau că se bat cu alți copii.
NOU
WTF cum adica specific pentru ca are fete considera ca e bine sa aplice o corectie fizica?? Baieti nu, doar fete? Sick bastard.
Ma duc sa imi strang fata in brate si sa ii zic sa intrebe orice potential partener daca el crede ca orice copil are nevoie periodic (sau vreodata) de corectii fizice. Are 15 luni, dar ii repet pana cand are 15 ani, si 25, si 35 etc.
NOU
Alo, fata mea, stiu ca ai 30 de ani, ai sot, copii, apartamentul tau, oricum trebuie sa iesi in fata blocului sa iti dau alea 2 palme pe luna, sti bine ca asa e traditia la noi!
NOU
Ma ingrozesc cand citesc povestile horror pe care majoritatea le-au avut cand erati copii mai ales cu cu parintii. Eu am avut o copilarie super fericita, parintii mei desi nu erau instariti au fost exemplari. Niciodata nu mi-au interzis sa merg undeva, nu mi-au intezis sa fumez sau sa beau. Si ca rezultat beau doar social si nu fumez. Tatal meu mergea (anii 80) cu o ora inainte de programul lui de la serviciu in fiecare joi la Anticariat ca sa imi cumpere carti. Poate va amintiti ca in comertul socialist se gaseau rar carti care sa merite citite si anticariatul era singura sursa. Inainte sa va imaginati cine stie ce: tata era zidar iar mama asistenta medicala. Niciodata nu m-au batut, nu m-au pedepsit, nu m-au controlat la teme sau la note. Am luat toate exemenele din viata mea peste medie, am terminat facultatea la tinerete, parenting corect – cei mai buni parinti ever!
NOU
NOU
De accord, cu o mica exceptie. Nu toata lumea face copiii accidental, altii mai si planifica (cel putin primii 2).
Primul red flag de care trebuia in schimb sa-mi dau seama e ca planificase zodia copilului.
NOU
“Poti sa incepi si sa termini afara pentru ca pe mine ma doare capul”
NOU
“Inteleg. Dar te doare si fundul?”
NOU
Pai si cum faci cu acel copil care la orice intrebare/rugaminte/cerinta raspunde cu NU inainte sa spui primul cuvant? Nu vorbesc de bataie aici, doar asa de un copil care profita pana in panzele albe de acest “suport” de care zici. Desi de cele mai multe ori nu este in beneficiul lui. Are tot ce nu am avut noi. Doar ca este NU la toata lumea, inclusiv bunici, care-l rasfata maxim, ca orice bunici, inclusiv cu sora mai mare. Zero empatie, zero impartit cu cineva. Pana cand are nevoie de ceva, orice, de la oricine, cand brusc devine comunicativ, politicos, etc…bineinteles, pana obtine acel ceva…
NOU
Poate ar trebui, și nu o spun cu nicio urmă de intenție rea, să mergeți la un psiholog (sau la mai mulți până găsiți unul cu care rezonați). Nu am folosit întâmplător pluralul. Poate sunt lucruri în dinamica voastră familială (de care nu sunteți neapărat conștienți) care modelează comportamentul copilului. Sau poate are în mod natural un grad foarte scăzut de empatie. Oricum e bine să aflați mai devreme decât mai târziu.
Nu vreau să fac presupuneri din 5 rânduri scrise de cineva pe internet, dar încercați, faceți efortul ăsta, mergeți și vorbiți cu cineva de specialitate.
NOU
“Are tot ce nu am avut noi” ce zici să începi de aici?
Nu sunt părinte, dar ca adult care a avut parte de fraza asta toată copilăria, îți zic ca nu e ok. Nu e treaba copilului sa compare cu ceva ce nu a cunoscut niciodată, treaba lui e să se simtă iubit (și nu condiționat “uite ce îți dau, uite cat te iubesc”)
NOU
Trebuie sa ai o relatie apropiata cu acel copil de cand e foarte mic. Sa fie suficient sa vada ca esti vag nemultumit de ceva ce a facut incat sa ii para rau ca a facut ceva ce te-ar supara. Fara sa ridici vocea, fara sa il pedepsesti in vreun fel. Trebuie sa aiba un exemplu: daca te vede citind o sa citeasca si el, daca te vede ca te certi cu cealalta jumatate se va certa si el mai departe cu cine e accesibil. Eu asa fac cu ai mei si e totul chil si frumos.
NOU
Trebuie să găsiți motivul pentru care spune “nu”, probabil are nevoie de limite mai ferme (impuse cu blândețe și respect). Deși pare contraintuitiv, copii cărora li se oferă totul, care primesc tot ce își doresc, nu se simt în siguranță, tocmai pentru ca au putere prea mare asupra părinților și nu își doresc asta cu adevărat. Vă recomand să citiți despre psihologia copiilor, să înțelegeți cum le funcționează creierul și ce nevoi au în fiecare etapă de creștere.
NOU
I-ați suflat în fund, este răsfățat și el nu știe că zîna aia care îndeplinește dorințele mai dă și rateuri. Mă mir că nu se tăvălește pe jos, cum am mai văzut cazuri. O să aibă un șoc atunci cînd va trebui să fie pe propriile picioare, ca adult…
NOU
Asa e, Marinel, trebuia sa-i dea cateva scatoalce si intelegea el de buna voie, nu?
NOU
Eu am auzit de la un prieten (cu copii) o chestie care mi-a ramas in cap: “incearca sa-i strici cat mai putin”. Si cam asta incerc sa fac. Sa-i las sa fie ei, sa le explic (de nenumarate ori) cum functioneaza societatea si de ce e bine sau nu sa faca anumite lucruri si cam care sunt consecintele. Sa stie ca indiferent ce problema are, poate sa vorbeasca cu mine, sa stie ca daca are nevoie doar de confort psihic se poate cuibari langa mine sa fie tinut in brate. Sa stie ca sunt langa el oricand, oriunde, pentru orice.
NOU
Da bă, creșteți-i “bine”! Ca să ajungă și să îngroașe statisticile tinerilor care țin căcatul și pișatul în ei toată ziua, fiindcă nu folosesc toaleta de la slujbă, de teamă că îi aud/miros colegii asupra faptului.
Am râs amar… Am făcut armata la artilerie AA. Înainte de tragere, ofițerul ne alinia echipa pe un rând, dădea ordin de stânga-mprejur, apoi ordin de pișare. Aveai de ales între a te pișa sub stress colegial, sau a te pișa pe tine când bubuia tunul. (Bine, unii au bifat ambele opțiuni în aceeași zi.)
NOU
avand in vedere comentariile tale, e cam de înțeles :))) nu, nu ai iesit bine, in caz ca nu se intelegw
NOU
Am crescut în puf, comparat cu mulți alții de aici, dar prin asta nu pretind că am ieșit bine :))
NOU
Rachete AA aici. Noi eram aia de le montam din bucati si le trimiteam la aia de trageau cu ele.
NOU
Forte important e sa iti faci timp suficient pentru ei, si sa-i duci sa faca activitati care le plac (sport, muzica etc), nu sa-i lasi la televizor sau pe tableta/telefon cum ar fi mai usor pentru tine.
În timpul anului dar si în vacante trebuie sa-i ocupi cu activitati fizice/intelectuale stimulante si care le plac, drumetii pe munte, vizitat locuri interesante, nu mers la all inclusive.
Dar asta e greu pentru multi, cere timp pe care multi nu-l au din cauza jobului, si ceva bani si bunici care sa se ocupe bine si sa plece cu ei în vacante, nu sa stea în apartament si sa-i scoata în parc doar.
NOU
Importanta e si alimentatia, trebuie sa-i obisnuiesti sa manânce echilibrat. Foarte multi copii nu manânca legume pentru ca parintii le-au dat ceea ce spontan manânca cel mai usor, paste fainoase, cartofi, brânza, bomboane, ciocolata, pizza sucuri de fructe … mai putin legume si salate sau chiar fructe.
NOU
Doamne, că bine ai grăit !!! Mi-am retrăit copilăria și adolescența !