Mă gândesc să încep la sală un program de reflexibilizare a organismului, pentru că am încercat să fac din nou mișcarea MB (pentru cunoscători doar) și era să pocnească ceva prin zonă. Să nu fiu cumva prea anchilozat și să nu fac naibii vreo dislocare de șold ceva.

Doar că nu îmi mai amintesc cum se face, știu că prima oară când l-am făcut, am mers crăcănat o săptămână, pentru că l-am făcut alunecând cu masa cu role din laboratorul de geografie al liceului. M-a durut atât de tare, încât uitasem să merg, mă ajutau colegii în curtea liceului să pun un pas înaintea celuilalt, ca să îmi revin.

Din nefericire, acum nu se mai poate întâmpla chestia asta, așa că trebuie să o iau manual, de la zero. Bine, e puțin probabil ca madam Velicu, profesoara de geografie, să mai trăiască, după 25 de ani, dar dacă ar trăi, e posibil să aibă ceva de obiecta împotriva tipului care ar ruga-o să îl lase în laborator, ca să facă sfoara pe cele 2 mese cu hărți…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.