Pentru cine nu ştie, Hava Nagila e un vechi cântec evreu.
Înainte de asta, am uitat să îi mulţumesc ruxei pentru săptămâna de la FITS 2011. A fost prima dată când am văzut-o la treabă, în munca ei de PR, care contrar credinţei populare, nu e doar muncă piarizdică, ci e chiar dificilă. Cu toate astea, a găsit timp să se ocupe şi de nevoile subsemnatului, care nu sunt deloc puţine.

Revenind.
La Ibis, unde am fost eu cazat în Sibiu, era un grup de arabi. Vreo 20-30, nu i-am numărat. Care arabi stăteau mai tot timpul pe terasa hotelul, fumând ţigări aromate şi răstindu-se unul la altul, în limba lor. Cu ei era o tanti, tatuată pe palme, degete, destul de inspăimântător. Actually, tot timpul mă întrebam dacă nu au ceva bombe la ei.

Într-o zi, când erau toţi arăbeţii pe terasă şi se răsteau mai cu foc unul la altul (nu cred că se răsteau cu adevărat, dar aşa sună limba lor în urechea mea), numai ce îl aud pe Crivăţ lângă mine, începând să fredoneze paşnic Hava nagila, hava nagila. Am simţit că mă răcesc. Ce faci frate, îţi dai seama cu câtă linişte ne iau ăştia sângele? Nu pot să mă abţin coa, numai asta îmi cântă în cap.

Drept pentru care am şters-o din zonă. Ca ulterior să aflăm că sunt artişti de la teatrul national din EAU, sunt foarte paşnici şi decenţi, au bomboane cu ciocolată şi smochine faine.