Au trecut, în sfârşit, cele 2 zile fără internet.
Cu mâna pe inimă vă zic, au fost 2 zile foarte grele. Nu credeam că pot fi atât de dependent de prezenţa online, din toate punctele de vedere. De ce?
De exemplu, a trebuit să ajung la restaurantul Jariştea (unde un curcan costă 1500 de lei). Descurcă-te prin fundăturile alea de străduţe din zonă, fără să ai google maps. Iar bărbaţii NU CER INDICAŢII. De data asta a trebuit să cer, că altfel nu ajungeam niciodată.

Am fost la Românii au talent. Nu există ceva mai nasol pentru un twitterist, să vadă ce am văzut eu acolo şi să nu poată scrie nimic pe twitter. Asta probabil va răspunde şi întrebărilor celor ce nu ştiau de ce nu scriu nimic despre RAT. Dar desigur, o să recuperez săptămâna asta cât cuprinde, că nu mai pot.

Cât despre scris pe blog, e criminal să fii un superblogger ca mine şi să nu poţi scrie nimic, timp de 2 ZILE. Exact zilele în care am fost la Românii au talent, adică emisiunea la care sunt eu fan de fan. O să vin cu un articol detaliat despre subiect, dar parcă pentru mine nu mai are haz, dacă nu am scris atunci, când era focul din inimă mai mare.

Rezumând, sper să nu mai trec niciodată prin aşa ceva, decât eventual la o catastrofă de aia mondială, în care pică internetul, iar românii vor fi cei mai bine hrăniţi locuitori ai planetei, pentru că la noi abundă de câini şi şobolani.

PS: Pentru nelămuriţi. La acest test am participat la invitaţia UPC, iar detalii mai picante vor apărea în zilele următoare.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.