Cugetări post-covidiene

Până pe la începutul pandemiei de Covid, urmăream cu religiozitate Deadliest Catch, de pe Discovery și Wicked Tuna, de pe Nat Geo. WT mai recent am aflat de el, dar DC l-am urmărit de la începutul începuturilor, fiind fascinat, la cel mai propriu mod posibil, de întâmplările de acolo. Pentru cine nu știe despre ce vorbesc, Deadliest Catch urmărește viața pescarilor de crab din Marea Bering, în sezonul de crab.

După care a început pandemia, am fost ocupat cu altele, am avut alte griji pe cap, am omis să mă mai uit și, încet, încet, am pierdut interesul. Pe la finalul anului trecut mi-am adus aminte, văzând, în meniul unui IPTV pe care îl foloseam, (s-a închis și mi-a dat țeapă de vreo 3 luni de utilizare, deci nu am ce să recomand) Wicked Tuna, pe care l-am reurmărit de la zero, după care, cu pescuitul încă în sânge, mi-am descărcat, din librăriile de specialitate, total ilegal, Deadliest Catch, pornind de la sezonul 15, unde îl lăsasem.

Am făcut introducerea asta lungă pentru că, urmărind Deadliest Catch, episoadele de pandemie, m-a lovit brusc tot ce s-a întâmplat, toți anii ăia de viață pierduți, toată bătaia aia de joc la nivel statal.

Băi nene, absolut incredibil ce nivel de demență era. Deci oamenii trebuiau să plece la pescuit, da? Să își asigure traiul zilnic, lor și familiilor. Și trebuiau să facă, obligatoriu, test covid, înainte de a pleca. Pe banii lor. (mai țineți minte câte miliarde au făcut băieții ăia legați la partid, care aveau gherete de testare până și în parcările mallurilor? 475 de lei testul.) Și dacă unul din ei ieșea pozitiv la mizeriile alea băgate în nas, gata, nu mai pleca nimeni, vasul era oprit în port. De ce? Păi…ca să nu re răspândească covidul, nu? Sigur, ei plecau la 800 de kilometri distanță de orice așezare omenească, dar covidul rău trebuia ținut la respect.
Sau chestii gen S-a descoperit un caz de covid în fabrica de procesare a crabilor. Pac, toată fabrica închisă. Păi, stați, am 500 de tone de crab în vas, ce fac cu el? Nu e treaba noastră, tovarășe, vă salvăm de la moarte acum, ce nu înțelegeți?

Serios, m-am enervat la paroxism urmărind episoadele alea. Pentru că mi-am adus aminte de ce gunoi era în românia. De prietenul meu Ionuț, care a fost amendat de poliție pentru că își ducea soția la muncă, asistentă medicală în spital, cu mașina proprie și nu se ducea singură, cu autobuzul, așa cum cerea muistul ăla care este și acum în fruntea ISG. Despre oamenii care mureau în spitale și erau îngropați ca câinii, fără ca familia să aibă permisiunea de a-i vedea. De patrulele de poliție care treceau încet prin cartierul meu, căutând suspecți care au îndrăznit să iasă din casă, în jurul blocului. Circul cu izoletele alea mizerabile, circul cu NU AVEȚI NEVOIE DE MASCĂ vs Ba da, aveți nevoie de mască, dacă nu e mască, merge orice.

Multă silă am putut să adun și, cel mai probabil, au adunat tot restul oamenilor. Și mă îndoiesc că, în cazul, foarte probabil, al izbucnirii unei noi pandemii chinezeșit, cineva va mai lua în seamă ordinele celor ce ne conduc. Și atunci să vedeți, cu adevărat, amploarea unei pandemii și cât de mulți morți vor fi. Când nimeni nu va mai respecta nimic, pentru că toți au strigat lupul atâta timp, încât nimănui nu îi mai pasă.

Anyway, pentru cine nu a văzut Deadliest Catch, recomand. Nu de alta, dar vă puteți reașeza scala de valori și înțelege ce înseamnă bărbați cu adevărat duri, în luptă continuă cu valurile, frigul și moartea.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur

Cum pierdem clienţi

Discuţie mamă-fiică