Astăzi dimineaţa prestam despre o cafea la McDonalds cu Marius de la Fungift. Normal, la ora aia, am simţit nevoia să fac un mic pişulică.
Şi m-am dus, pentru prima oară în viaţă, in buda McDonaldsului de la Delfinariu. Am intrat, am ochit din prima pisoarul în partea dreaptă şi nerăbdător, am purces la treabă.

În clipa când am terminat şi mă incheiam la şliţ, am întors capul spre dreapta. Şi, din dreapta, din oglindă, mă privea cu ochi răi, o arătare hidoasă, cu faţa albă şi dinţi ascuţiţi. Deci m-am speriat de era să fac pe mine. Ce dracu să caute o moacă atât de oribilă in oglindă, când lângă mine nu era nimeni? Voodoo, horror, spooky shit.
Când colo, ce să vezi. Era poza lui Ronald McDonald lipită pe oglinda de deasupra chiuvetei. O poză absolut înfiorătoare, cu o faţă albă, oribilă, care scremea un zâmbet total înfiorător.

Uite-aşa se îmbolnăvesc copiii de frica de clowni. Intrând la toaletă.
De-acum o să mă uit tot timpul peste umăr, să nu mă atace clownul ucigaş.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.