Corespondență de pe litoralul românesc

de Dan Miculschi

Stiu ca multi dintre cei ce citesc acest blog isi petrec vacantele prin tari cu toalete spalate.
La mine e un pic altfel. Stam in Ardeal, dar am mostenit (nu noi, ci socrii) o casuta la Mangalia, ceea ce face ca an de an sa fim pe litoralul romanesc macar 7-10 zile. Mie imi si place si nu din nationalism, cat din paleta de personaje ce-l vantura. Fiecare seara este dedicata unei statiuni, incepand cu Mangalia si terminand cu Mamaia daca mai ajung banii si ne permite traficul. Fiecare statiune in parte are farmecul propriu, dar trebuie timp alocat pentru a le cunoaste. Toate au ceva in comun- cetatanul roman venit in vacanta.
La subiect ca trece timpul alocat.

Pentru ca suntem pe litoral, toata lumea pune accent pe toale, haine si textile.
Noua moda la doamne si domnisoare sunt papucii cu blanita. Va spun sincer ca prima data cand am vazut blanita la o domnisoara rotofeie care infuleca cu pofta dintr-o saorma, instinctul m-a indemnat sa trag un sut chestiei care mi se parea a fi o rozatoare iar mai apoi sa ii soptesc doamnisoarei suav, in ureche: -Am ucis bestia care va futea glezna!

Barbatii au si ei parte de atentie vestimentara. Tricourile cu gulerul ridicat pe care guler scrie Rapid, Puta Madre, Che Guevara sau Fuck. Obligatoriu, acest articol vestimentar se va asorta cu niste adidasi foarte vizibili si sclipitori, canari, cum ar zice un clasic in viata. Toate astea vin asezonate cu kile (kilograme) de parfum mai mult sau mai putin original.

La mare se mananca. Incepand cu hamsia si micul pana la rapane si clatite. De departe, anul 2017 este dedicat clatitelor. Numai clatite cu cacat n-am vazut ca-n rest gasesti cu de toate. Am cedat si eu ispitei si fac o recomandare. Cautati Casuta cu clatite a celor de la Arovit, incercati o clatita cu banane si ciocolata si o sa-mi multumiti mai tarziu.

Noi am mancat de 2 ori la restaurant si cred ca am prins meniuri de diabetic. Mancare inodora si fara sare. N-am ajuns la restaurantele de lux pentru ca, v-am mai spus, casa am mostenit-o, n-am castigat-o la loto. Am vrut sa incerc un hamburger deluxe la un restaurant care are poza lu` ala gras de la masterchef, dar mi-am adus aminte ca intr-o emisiune chiar el zicea ca hamburgerul nu-i mancare.

Pe plaja.
E incredibil cat de mult s-au schimbat lucrurile. Incredibil.
Aia de vindeau mai anii trecuti porumb, scoici si namol iti vand astazi selfie stick, baterii externe si alte gadgeturi. Nisipul cum il stiti. Nisip de scoica pe pat de chistoace si capace de bere. Daca esti cu prosopul o sa te uiti multumit cum copiii altuia alearga veseli pe prosopul tau in timp ce tu o sa-I inveti pe ai tai sa faca la fel. La fiecare 4 prosoape baraie cate o boxa externa, externalizand astfel simtul musical al posesorului. De vis.
La sezlonguri situatia este dramatica. Nimeni nu aude strigatul disperat al sezlongurilor fortate sa suporte greutati pentru care nu au fost concepute. N-am vazut niciun grup de asta de pe facebook sa sara in ajutorul lor. Nimeni, nimic. Abuz, va zic.

Peste tot tarabe.
Spinnere, kendame, papuci cu blanita, blanite breloc, tot felul de muci gelatinosi, papuci de plaja, costume de baie, amulete, crucifixe, amerindieni sufland de jale intr-un nai electronic. Parcurile de distractie au ramas la fel ca-n anii copilariei mele. Cred ca singurele modificari sunt inlocuirea becurilor cu leduri si vopsirea utilajului in culori care ar incurca si cameleonul. Roller coaster obosit, caracatita invartitoare care te face sa te gandesti cum se face ITP la minunile astea, tir cu arme obosite de airsoft si masinute de alea electrice cu care te izbesti unul de altul ca naucii din unica dorinta de a tasa mancarea cu care ti-ai umplut stomacul.
Noi n-am scapat in nicio seara fara sa lasam 1 milion. Deh, doi copii.

La rubrica altele o sa mentionez 2 intamplari mai altfel.

Drog

El si ea. Ambii in jur la 45. Curatei, imbracati sport, decenti. De manuta asa cum sta bine in varful crizei de 40 de ani. La un moment dat, el se opreste, scoate portofelul si face un inventar. Ea obiecteaza. Ii cunoaste gandurile. El scoate din portofel o hartie de o suta in timp ce eu ma apropiu de ei suficient cat s-o aud pe ea:
– Nelu, ai jucat si aseara…
– Azi ma simt cu noroc.
– Nelu…el deja intra in agentia de pariuri.
In timp ce trec pe langa doamna singuratica, o aud suspinand:
– Iar porumb fiert si clatite…

Placeri nevinovate

Stau in picioare la o masuta si mananc cu pofta baclavale si saraili. Cu pofta, ba, cu zeama aia dulce curgand pe barba si sting dulceata cu apa rece. La taraba vecina se prajesc vesel hamsii. Mirosul de peste si cel de usturoi ajung si la mine, dar nu ma deranjeaza. De o asemenea paleta olfactiva n-o sa mai am parte pana la anul viitor.

In fata noastra parcheaza un Audi A8 L cu numere de Bucuresti si geamuri fumurii. Surpinzator, din ea coboara un tip pe la 50 de ani, imbracat sport si cu ochelari de soare la ochi desi este seara bine de tot. Se aseaza cuminte la coada ce asteapta la peste prajit. Cateva minute mai tarziu isi aseaza pe masuta vecin cu mine un maldar de hamsie prajita si stropita bine cu mujdei. Infuleca, nu gasesc un cuvant mai bun, pestisorii de-a intregul, cu cap cu tot si cu o pofta de invidiat. Sta cu spatele la strada, cu spatele la tot si nu ridica capul din farfuria de carton.

Dupa ce termina, isi scoate din buzunar un gel antiseptic si se curata strasnic pe maini. Mai apoi isi indeasa in gura 2 pastile de Orbit. Inainte sa urce in masina, isi da jos ochelarii de soare, dar nu inainte sa-i vad privirea.

Aceeasi privire pe care o avea bunicul cand o mintea pe bunica ca se duce sa mai sparga niste lemne in pivnita. Aceeasi privire pe care o are vecinul meu care scoate cainele la plimbare ca sa-si bea suta de tarie in portbagajul masinii.

Cam atat de pe litoralul romanesc.
Vacanta placuta tuturor!

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt