Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

10 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1
    Horia

    Știu. A fost jale acum 2 ani cînd am stat cu cățelușa la injecțiile finale. Acum am 4 pisici (nu le-am cumpărat, au venit singure în casa noastră și nu au mai plecat, ca și cățelușa, de altfel). Nici nu vreau să mă gândesc ce va fi peste vreo 10 ani, cînd va trebui să le adorm, fiecare la vremea ei.

  2. #2
    un om

    offff. si eu nici n-am niciun animal pe langa mine. Cat poate sa doara…

    • #3
      nea_zăpadă

      Eu am, da’ am zis ca mai bine divortez decat s-o eutanasiez.

  3. #4
    Ada

    Acum 13 ani a fost necesar sa traiesc acest moment cu catelusa familiei. Un moment foarte greu, dar am fost alaturi de ea pana la sfarsit. I-am vorbit si am mangaiat-o multe minute si dupa.
    Am zis ca nu vreau sa mai traiesc asta niciodata. Totusi dupa 6 ani am adoptat 2 pisoi. Stiu ca va fi greu.
    Sper sa nu fiu nevoita sa fac acest lucru (“pull the plug”) cu un membru al familie.

  4. #5
    Dragos

    Da, de 3 ani îngrop memoria aia!
    Și apoi citesc ce postează Cetin!

  5. #6
    daddy

    nici nu stiu cum o sa mai pot dormi la noapte!

  6. #7
    RAIDER

    … după 7 câini din care 4 eutanasiați de mine (mă rog, duși de mine la injecție) și cu doi în perspectivă (atâția am acum, să nu mi spună careva că s nemuritori) mă uit cumva “de sus” la ce ziceți voi.

    Când are un cancer, direcția injecție oricât ar suna de inuman chestia asta.
    Nu există oameni în țara asta pregătiți financiar și psihic să i dea câinelui 2 ani în plus dacă are un cancer la ficat să zicem. Am avut unul și m a uscat financiar în 6 luni. Chinuindu-se.

    Obții un fel de mod de a gândi mai…pragmatic. Din ziua în care ai băgat puiul în casă, începi să te gândești la ziua în care o să plece definitiv. Asta nu înseamnă că te gândești zilnic la injecție ci că te bucuri de fiecare moment pe care l dă animalul ăla până pleaca.
    Timpul trece mai greu așa.

    La final, nu trebuie să compari câinele nou …cu cel vechi. Fiecare are personalitatea sa, stilul său …etc.

    Ca martor la …situație, când pui pe masă un sac de oase care a ajuns de la 75 de kile la 30 și un pic, vă asigur că nu se uită niciunde. Are ochii închiși și geme. Vrea doar să nu pui mâna pe el și să l lași în pace. Habar n am dacă vrea să moară dar nici nu pare extrem de fericit. Privirea e aceeași cu cea pe care o au când le faci duș și nu le place. Când s o inventa telepatia canin-umană mai vorbim despre aspect.

    Nici stimulii cunoscuți de gen “mingea” sau “pisica” nu funcționează, chestii care ridicau adrenalina instant. Totul se rezumă la gemete, defecații necontrolate și mișcări spasmodice ocazionale. Câinele tău nu mai e câine. Sună a zombi și chiar e.

    Dacă sunteți în situația respectivă, stați cu cainele vostru la injecție. Chiar dacă “nu puteți”, puteți s o faceți dacă vreți să aveți liniște în următorii ani când veți descoperi un câine nou.

    Responsabilitatea se duce până în groapă fiindcă acolo se ajunge.
    Asta i lecția nr. 1 la capitolul câini.

  7. #8
    mike

    bai nene, m-ai rupt. Am un pisoi de 19 ani care e pe “panta”, inevitabilul este aproape si doar la asta ma gandesc. Stiu ca va fi foarte greu, dar aveam nevoie de articolul asta. Sa aveti o zi buna care mai puteti …

  8. #9
    vectrapxi

    Am avut un cîine vara asta de la 2 luni jumate la 4 luni, era pentru altcineva. Chiar nu înțeleg de ce sa te bagi intr-o asemenea “relație”, Sint minunați și te atasezi de ei, dar îți complica viața din toate punctele de vedere. După ce a plecat am inceput să căutăm clipuri pe YT cu rasa respectiva și ne părea rău că l-am cedat dar cum am spus nu era al nostru. Acum după 6 saptamini privesc mai degajat și revin la faptul că totuși nu înțeleg de ce te-ai complica, cît timp disponibil ai încît să simți nevoia să-l umpli cu un pet.
    Mă uitam la toata aceasta industrie a animalelor de companie și îmi dau seama ce presiuni exista pe societate ca sa mearga profitul.

  9. #10
    filipa

    Este al dracu de greu, dar nu l as lasa singur nici moarta. Am avut caini de cand ma stiu, da, doar de 5 ani am dihanie in casa si n suflet, stiu ca o sa mi cada steaua n kk, da, tot nu o sa l las singur.