Am, la mine în rezidențial o femeie pe care undeva, în interior, o admir enorm. Femeia a născut recent, are copil de landou, probabil sub 3 luni.

Vă spun, în viața mea nu am văzut atâta dedicare. În fiecare zi, ABSOLUT FIECARE ZI, nu contează dacă e frig, dacă plouă, dacă bate vântul (iar la mine, la nămolul rezidențial, bate vântul ca în pampas), ea iese de cel puțin 3 ori pe zi cu copilul afară și îl plimbă ore întregi. Nu exagerez deloc, eu plec de acasă cu treabă, mă întorc peste 2 ore, ea e la post, împingând de căruț cu stoicism și răbdare. Plouă? Nu e problemă, gluga la geacă pe cap și continuăm

Am un respect enorm pentru această femeie, atâta dăruire, atâta iubire, nu am văzut niciodată, nicăieri.
Bine, de fapt, am mai văzut la Adriana Iliescu. Femeia care a născut un copil la 66 de ani, în 2005.

Mai țineți minte? Inclusiv inaptul de mine a râs atunci, dar vai, cum să faci un copil la 66 de ani, ești cu un picior în groapă, vai, ce groaznic. Au trecut 14 ani. Copilul este adolescent acum. Adriana Iliescu are 80 de ani și nu dă semne că s-ar preda. Trăiește și luptă, zi de zi, pentru încă o zi în care să fie alături de copilul ei.

Câți dintre noi ne putem lăuda cu atâta determinare și atâta iubire? Puțini, foarte puțini. Și poate ar trebui să respectăm mai mult acest gen de oameni și să îi prezentăm mai mult și în lumină realistă, favorabilă. Pentru că, dacă acum dai căutare pe numele Adriana Iliescu, afli ce rușine mare a pățit cu copilul ei, copil care a pus alt nume la rubrica Numele părinților pe facebook.

Bine, pe de altă parte vorbim de gunoaie gen Libertatea, Cancan și alte rahaturi mondene. Dar am simțit nevoia să marchez acest lucru. Și oamenii să își aducă aminte că, în lume, există femei al căror spirit de sacrificiu nu cunoaște limite.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.