M-au pălit amintirile, uitându-mă la năsărâmbul ăsta, care pune sârmă ghimpată pe cireșul din fața blocului, ca nu cumva să mănânce copiii. Și e și vajnic, el vine cu drujba și dă copacul jos. Totul doar ca niște copii să nu se urce în copacul ce nu îi aparține și să mănânce cireșe. Câtă culme de răutatea poate fi aici? Cât românism de cel mai înalt calibru?

www.facebook.com/zearhi/videos/1680879875363262/

După aia mi-am amintit de bătrânii nebuni de la blocul în care am copilărit.
Ne strângeam seara, în fața blocului, majoritatea copiilor. Locul nostru de socializare. Vorbeam, râdeam, na, copii. Ne-au uns cu vaselină gardul și bucata de beton pe care stăteam. Când au văzut că nu ne ducem de acolo, au început să arunce cu apă pe noi, de la etaj. S-a oprit faza cu apa când o sclerozată s-a gândit să arunce cu apa fiartă. Din fericire, nu ne-a nimerit, dar i-a nimerit ușa tatăl unuia dintre copii de i-a trecut definitiv.

Ne jucam portofele, ceva cu surprize de gumă turbo și portofele făcute din coperți de plastic de caiet, aruncate într-un pătrat cu numere, cine dădea mai mult, lua surprizele. Ne-au turnat smoală pe stradă, din loc în loc, ca să nu mai poată aluneca portofelele.

Oriunde ne-am fi jucat, indiferent ce oră era, făceam gălăgia și deranjam distinsele babe și moși, care își făceau siesta la pensioară, după atâta muncă de turnat oameni în urechile sectoristului. Ne-au reclamat inclusiv pentru că am fi furat țevi de plastic ca să ne facem arme cu cornete.

Și da, vârful era că ne-au distrus corcodușii. În grădina blocului erau corcoduși, pe care îi curățam încă de când se făceau verzi. Au aruncat cu sodă caustică pe copaci, ca să nu mai putem mânca. Copacii s-au uscat și babele, după aia, se plângeau că nu putem avea lucruri frumoase din cauza copiilor din bloc, că din cauza lor au fost forțați să arunce cu sodă pe ei.

Bine, noi eram mici și nu prea ne păsa. Mâncam corcodușe de la zecile de corcoduși de pe marginea drumului, acum tăiați de Robert Negoiță. Dude aveam la greu, în curte la fabrica Borangicul, alte fructe găseam, după o grămadă de mers pe jos, la serele de la Popești.

Noi am crescut, dar uite, idioții și obiceiurile lor rămân aceiași. Să nu cumva să îi deranjeze copiii din soileala pensionărească…

Sursa film: stirile protv

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.