Contul meu
Ca orice om cu sinapsele prăjite, am, desigur, insomnii, insomnii în care stau în pat, număr boi și, desigur, mă gândesc la lucrurile aiurea pe care le-am făcut în viață, mă mai cert mental cu unii și cu alții, desigur, înving fără drept de apel și rememorez penibilitățile cele mai nașpa cu care m-am confruntat de-a lungul timpului.
Sigur, pe locul 1 ar putea fi atunci când m-am mutat în Constanța și am fost la interviu la o bancă. De abia mutat, sărac mort, eram atât de sărac încât mergeam cu RATC știind că mă va prinde controlul, dar oricum nu aș fi avut bani de bilet. Tânăr, deh. Anyway, ideea e că eram disperat, se vedea pe mine că sunt disperat și, la finalul interviului, mă rugam de hasheriță Dar mă sunați, da, dacă nu trec interviul, să nu aștept degeaba, da, mă sunați? Evident, nu m-a sunat nimeni și nici interviul nu l-am trecut. Penibil rău.
Dar nu atât de penibil ca locul 1 cu coroniță, întâmplarea care m-a modelat ca om și ca bărbat. Eram foarte tinerel, pe la primele relații serioase, îmi găsisem o gagică mișto, pe care am despărțit-o de tipul cu care era atunci și care plănuia să se însoare cu ea. Evident, fiind tânăr și prost, aveam toate aptitudinile necesare ca să ajung la tabloul de perete. Așa că, într-o seară, după ce fusesem romantici (get it??), pun întrebarea pe care o pun zilnic sute de proști și rămân debusolați. Nu, nu Al câtelea am fost. Nu, aia deja știam. Adică mă informase singurică, eu am înmulțit cu 3, conform regulii și am ajuns la numărul real.
Nu, am întrebat dacă Dan, precedentul o avea mai mare decât mine. Răspuns? O, daaa, muuuult mai mare, nu puteam să o cuprind cu 2 mâini. Nu știu dacă vă imaginați exact câte corăbii mi s-au înecat în momentul acela și cum am putut să mă simt. Dar am învățat o lecție de viață dură. Niciodată să nu întrebi ceva ce nu ești pregătit să auzi.
Hai, că suntem anonimi. Care a fost cea mai penibilă chestie din viața voastră?
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Povestea unui prieten. Prin ’99-2000 ajunge in finala la Lantul Slabiciunilor. Premiul in lei facea 4000 de dolari net, o garsoniera buna pe la Cinema Gloria era 8000 de dolari. Cum castigase cele mai multe runde, avea privilegiul de-a alege daca sa raspunda primul sau al doilea la cele 3 intrebari de caciula din finala. Si ce s-a gandit el: ia sa raspund eu primu’, ca sa ramana concurentu’ presat de timp cand sa raspunda la ultima intrebare, cam ca fotbalistu’ de bate al 5-lea penalty de departajare. Zis si facut, numai ca seria cu care-a inceput Andrei Gheorghe a avut toate cele 3 intrebari la care nu a stiut sa raspunda, iar la cealalta serie ar fi raspuns fluierand. Asa ca l-a batut nenicu’ ala cu 1-0. Nasol moment!
NOU
Sotul facea un master cu predare in limba franceza. Cum eu am mai mult talent la franceza decat el, ii traduceam deseori proiectele si ce mai avea de facut. La un moment dat, un mare prof universitar francez l-a picat la un proiect muncit din greu, sotul imi da forward la emailul cu notele, email trimis de prof. Eu ii dau un reply in care am scris chiar bolduit “Imi bag poola in fata lui”doar ca in loc sa-i dau reply sotului, i-am dat profului…am stat cu emotii ca il pica. Asa de tare m-am panicat, ca am bagat cuvantul “poola” cu doi de o, cum il scrisesem, pe Google translate si pe Google sa vad daca mi-l traduce in franceza…A terminat masterul intre timp, deci probabil proful nu a citit sau a ignorat mailul.
NOU
Pe la 17 ani în vacanta de vară la bunici m-a agățat o gagică la discotecă, m-a dus la ea acasă și a vrut sa mi-o tragă doar ca eu doream să mă fac preot și m-am făcut ca nu înțeleg ce vrea de la mine.
Bineînțeles că a doua zi mi-am dat seama cât am fost de bou și am încercat sa mă bag din nou în seamă dar mi-a dat cu flit.
NOU
Din aceeasi serie: Vara lui 2006, practica la Electroputere, cazat singur in camera in caminul agronomiei. Pe la 2 dimineata bate la usa una din tipele de langa camera mea, o blonda skinny pe la 1.55, in rochie vaporoasa de noapte. “Da-mi si mie te rog niste pasta de dinti, am ramas fara”. “N-AM” si am inchis usa.
NOU
vai…
NOU
Damn son!
NOU
Acum sa ma ierte Dumnezeu, dar la ortodocsi preotii fac juramant de castitate? Sau nu au voie daca sunt insurati? Eu stiu ca la ortodocsi calugarii sunt aia casti, dar cum nu ma pricep asa de bine, e foarte foarte posibil sa ma insel. O clarificare se poate va rog?
NOU
Poate nici periuță n-avea fata, dar … asta e, tînăr și confuz.
NOU
Ioane, stii vorba bancului: De maine tre sa bei cate doua galeti de apa pe zi… 😀
NOU
@Costin: in caminu10, electroputere, an 2, an 2005: ma cheama una buna sa ii repar cablu TV, sa schimb mufa. Nici nu avea TV in camera macar. Nu, nu am fost
NOU
Am mai zis aici.
Probabil cel mai penibil moment, dar cum eu sunt cu cel puțin o capsă lipsă nu îl resimt.
Eram c-o fată de ceva vreme, întrezăream amândoi ceva perspective, planuri serioase dar încă nespuse.
Zice domnișoara de lângă mine…
– Știi, alte cupluri folosesc în pat roluri. Se spune că aduce un plus în jocul erotic. Vrei să fiu altcineva în seara asta?
– Nu știu, zic, prefă-te și tu că ești soră-ta.
NOU
Mi-a dat papucii dup-aia, dar a meritat încercarea :)))
NOU
Ai fost matale mai precoc asa in gandire, Nea Ilie, da’ stii bine ca alea erau moravurile atunci, in sec XIX.
NOU
Scos fata la film, la intoarcere am zis sa o conduc acasa pe jos. La mijlocul drumului ma taie un pishoo de nu mai stiam de mine, a trebuit sa imi cer scuze frumos si sa merg sa gasesc o toaleta la casa de cultura din Constanta. M-am intors si am condus-o pana casa. Apoi doi ani de liceu nu m-a mai bagat in seama.
La club in Bucuresti, beat mort. Se dadea un tip la doua fete din grupul meu. Ma duc la el si ii zic ca le-am “mutut” pe amandoua si sa ne lase in pace. Prostul se duce si le zice fix treaba asta. Evident ca am plecat acasa singur singurel.
Chef la munte, prind o fata pentru care era prima oara. Se lasa cu dat la boboci in mijlocul actului. Pana in ziua de azi regret cum s-a simtit fata aia. Intre timp a descoperit ca e lesbiana si inca ma intreb daca am avut si eu de contribuit la treaba asta.
Vecini destul de saraci, orfani de tata. Buni prieteni de altfel. Anii ’90, varsta 10-12 ani. Ii sun (pe fix) sa ii intreb daca vor sa vina la noi la pranz, dar prost ce sunt incep cu “ti-e foame? hai la noi”. In nici cinci minute era ma-sa la noi la poarta ca cum de indraznesc sa le jignesc familia in halul asta.
NOU
Anul 2 de facultate la FUT(Facultatea de Utilaj Tehnologic) din Plevnei.
Eram afara mai multi colegi si ne amuzam de diverse lucruri.
Aveam un coleg de vreo 50 ani care învăța foarte bine si care lipsea don grupul respectiv pentru cateva minute.
Unul din colegi arăta o poza cu o fata superba pe la 25 ani si spunea ca e fata colegului nosteu mai in varsta… Sis tot apunea lucruri.
Vin si eu ca o floare…. “moama ce i-aș face.. Si de cate ori… Etc”
Unul din ei imi zice… “a murit anul trecut ma prostule…”
Ma bantuie penibilul momentului si acum dupa 20 ani.
NOU
Aparent atunci cand te trezesti pe la ora 3-ish dimineata si nu reusesti sa adormi imediat, creierasul ar trebui sa fie in modul refacere si e complet vulnerabil asa ca gandurile de tipul asta ajung sa fie dominante: penibilitatile, rusinile, vinovatiile, fricile, taaaat felul de bucurii ies sa ia aer proaspat. #numazic
NOU
“O, daaa, muuuult mai mare, nu puteam să o cuprind cu 2 mâini.” Presupun ca de burta e vorba. Ca daca e vorba de altceva, fie el, fie ea aveau o problema…
NOU
Nu prea am văzut vreo femeie să pună ambele mîini pe sculă. Doar dacă e în genunchi…
NOU
Avea mînuțele mici …
NOU
Nu ai cum sa intrebi asa ceva, nu ai cum… :)))
NOU
stiu…
NOU
ACUM stie :p
NOU
Intr-o dupa-amiaza, cam obosita de la munca fiind, ma intind un pic in pat. In linistea camerei, auzeam foarte clar un zumzait, un motor care toarce usor, il asemanam cu ventilatorul unui calculator.
Ei, zic, o fi facand ceva vecinul de jos, nu i-am dat prea mare atentie.
Seara, televizor, harmalaie, nu am mai sesizat zgomotul, dar, peste noapte, l-am auzit iar. Ma cam enerva.
A doua zi ii zic astuia a’ meu, dar nu prea s-a aratat interesat.
Cand vin de la serviciu, in linistea camerei, iar aud. Ba, parca-i prea de tot, ce naiba o fi facand vecinul de jos?
Ii zic iar omului meu, insist mai mult, asta cica: ma duc la el, suntem in relatii bune, o sa inteleaga.
Si nu numai ca se duce jos, la vecin, dar vine si cu ala. Se duc ei in coltul camerei, langa pat, zgomotul surd se auzea. Vecinul zice ca la el nu-i nimic care ar putea sa faca zgomotul ala, sa cautam mai bine ca trebuie sa fie de la noi.
In momentul ala, mi se lasa un bolovan in creier si-apoi in jos, in stomac. Mi-l si imaginam pe al meu ca trage sertarele de pe laterala patului si incepe sa scoata de-acolo chestii, de fata cu vecinul.
In vara, profitand ca s-au scos vizele – o, tempora! – fusesem si noi prin Europa. Si-am vazut acolo de toate, mai ales ceea ce nu avusesem curajul la noi sa vad, un shop erotic. Ne-am gandit ca din putinii banuti pe care-i aveam, sa sacrificam ceva si pentru niste jucarele, ca deh! sa nu murim prosti.
Doar ca, tineri fiind, ramaneam gravida doar ce ma uitam mai gales la barbatu-meu, nu mai era nevoie de jucarele si nu prea ne-am bucurat de investitie cine stie ce. Asa ca le aruncasem in fundul sertarului cu lenjerii de pat, la o adica erau aproape, dar destul de bine pitite sa nu le gaseasca dracii aia mici.
Ei, la un moment dat a venit razbunarea banului investit prost si-au inceput minunile alea sa mearga si singure, zornaiau ca naiba in punga dintre cearsafuri. Le-a scos barbatu-meu bateriile si-a rezolvat problema.
Si dupa aia, cand a fost la o adica, nu aveam baterii – bani aruncati, va zic!
NOU
am confundat locul de intalnire cand nu existau telefoane mobile si asta poate ca mi-a schimbat cursul vietii.
NOU
Mie îmi aduceau poștașii duminica cupoanele de ”convorbire cu înțelegere” (că nu aveam nici fix pe atunci) din joia anterioară (cînd avea prietena de atunci liber) și nu am scăpat… 🙂
NOU
nu ne stiam adresele, eram din alte localitati, ne-am reintalnit dupa jumatate de an si dupa 15 ani, intamplator, in trecere.
ultima data, am remarcat ca tipa nu purta verigheta si arata tot bine.
NOU
Anul 1 de Faculta la Poli, prima ora trece.. Subit si fara avertisment vine la mine cea mai faina fata din an, linistit putea fi Miss ceva: – Vii diseara sa dormi cu mine?
Surprins total, luat pe nepregatite, vreau sa fiu spiritual: – Ma mai gandesc.. (E drept, si acuma ma mai gandesc)
Moment penibil, s-a uitat lung la mine si nu m-a bagat in seama vreo 3-4 ani. In anul 5 aveam grupe restranse de activitati pe laboratoare, intamplator cu ea. Rasete, glume, la un moment ii zic daca vine la un suc se uita la mine de data asta ganditoare: -Acuma vii? Is aproape maritata..
NOU
Vezi in articolele precedente, asta nu a oprit pe nimeni niciodata :))
NOU
Pune o poză cu tine cum arătai atunci și una cum arăți acum.
NOU
imi plac femeile cu mainile mici
NOU
Eu trag 2 concluzii din povestea ta. Ca dimensiunea maciucii nu conteaza atat de tare si ca chiar daca conta pentru tipa aia, ai avut destul skill sa compensezi.
NOU
sigur, dupa 25 de ani, trag si eu altele:))
NOU
Cunoscut o roșcată prin Eforie (anii 80), antren și voie bună în prima seară, rămîne ca a doua seară să vin s-o iau de la cămin. Mă conformez (chiar puțin mai devreme) și după puțină giugiuleală se apucă să se schimbe pentru ieșit în oraș și mă gîndeam că o să am probleme la mers, dar brusc își aduce aminte că trebuie să-și informeze colega că a doua zi vor fi la alt punct de prim ajutor (erau asistente detașate pe litoral). Și cît a stat de vorbă cu ea, a băgat și un tutun. Revine, o îmbrățișare scurtă, cădem pe pat și cînd ne pupăm dau de un miros de hazna de mi-a murit instant. Se oferă ea să revigoreze cumva situația, dar am zis pas că-mi venea să vărs (eu fiind nefumător). Și cam asta ne-a fost.
NOU
m-a prins mama facand laba la o revista neckermann
si nu e gluma, DIN PĂCATE!!!
a intrat peste mine
NICI NU ERAM IN CAMERA MEA!
era un dormitor nefolosit al casei
eu am împietrit
ea a ieșit
we never spoke of this after
NOU
La “Pif”, înțeleg, da’ la “Neckermann”?!?
NOU
It was OTTO and QUELLE for me.
NOU
asta e de medalie, daca tot sunt JO zilele astea
NOU
Daaa….sectiunea de lenjerie intima…ce vremuri…
NOU
Mi se pare ca in OTTO erau mai dezbracate:)))
Cumparam cataloagele alea de la baietii din Germanica doar sa balesc la sectiunea de electro si uneori lenjerie ca si domnii de mai sus….
NOU
erau altfel femeile pe vremea aia … toate paginile de la lenjerie erau lipite :-))))
NOU
Acu’ vreo 10 ani, ma tot pistona o tipa din cartier. Nu stiu de unde ma cunostea, nici acum nu stiu. Ideea e ca tot insista sa ne vedem, dar eu eram intr-o relatie. N-a inteles din pacate, se pare ca avea anumite probleme. Ii zic de ea unui coleg de facultate, care era disperat si omul zice sa se baga el, ca nu conteaza daca tipa are anumite probleme.
Zis si facut, se duc astia la intalnire. In secunda 2, cum tipa vede ca asta e “interesat” de ea, nici nu se mai uita la mine. Bucuros ca am scapat, plec repede acasa, cu gandul impacat ca am facut un om fericit. Peste doua zile ma suna asta, si ma intreaba ce sa faca, ca nu mai poate scapa de ea. Ii zic “Cu placere!” si inchid.
Tipa dezvoltase o placere pentru el si il cauta zilnic. In mod normal, cred ca s-ar fi bucurat omu’. Am aflat dupa, de ce nu voia asta se mai vada cu ea. Colegul asta se tot ferea de mine si incerca sa ii spuna unuia la ureche ce patise el de fapt, doar ca ala a reprodus ce auzise doar el: “Te-a muscat? Si doare tare?”
NOU
Numa domni si doamne pe blogul seniorului, din ce citesc pe aici.
Acum vreo 8 ani am fost rugati (eu si jumatatea) sa le fim nasi de botez unor colegi.
Ajunsi la biserica, tot alaiul, incepe slujba, full de rude si prieteni, doar popa isi recita poezia.
Cei mai umblati pe la biserica stiu ca vine momentul in care nasii trebuie sa scuipe in sus si sa se lepede de Satana. De trei ori.
Slujba avea loc vara, eu eram incorsetat in costum, stramt, transpirat, faceam eforturi supraomenesti sa nu renunt la toata prosteala si sa plec acasa
La ultimul “ma lepad de Satana”, cand trebuie sa sufli si sa-l scuipi afara – eu, intors la 90 de grade, cu gura uscata de la arsita si efort, mi-am strans ceea ce credeam eu ca sunt ultimele picaturi de saliva si i-am slobozit (fara sa vreau, evident) fix pe frunte o hârca cu muci popii de i se scurgea printre sprancene.
Preotul in varsta, si l-a sters pe Satana de pe ochi si a continuat slujba in timp ce eu imi doream sa fiu cel putin mort, impreuna cu toate babele care se uitau urat la mine.
—–
Anuntatul notelor de la teza de mate, clasa a 12-a, mai 199x.
“Dragos, iar ai dansat pe mese azi noapte in loc sa inveti. Nu e nicio problema, sa stii ca nu e obligatoriu sa ajungi la facultate, te poti duce in fata la cinema Patria, pui blidul jos si dansezi”
Tacere sinistra cu cateva chiote innabusite de la tovarasii din ultimele banci.
“Dragos, ia treci tu la tabla si scrie-ne relatiile lui Viete”.
Ma duc la tabla, ma apuc sa scriu pe dracu sa ma ia de neghiob, si de la emotii trag o basina de i-a cazut aluia catalogul pe catedra.
M-am albit. Incerc sa o dau la intors cumva prefacandu-ma ca de fapt era zgomotul facut de pantofi pe parchetul vechi al batranului liceu si incep sa frec din picior.
Ma impiedic cu stangul in dreptul si cad gramada ca un tampit peste cosul de gunoi din coltul salii de clasa, langa tabla.
Nu m-am dus la intalnirea de 10 ani. Nici la cea de 20. Nici nu ma voi duce.
NOU
Cu basina, e clasica. Hol de 1×1 la bloc de garsoniere. Doua persoane.
Raspunsul, foarte politicos de altfel a fost:
“Bine ca poti, eu nu reusesc…”
NOU
Cat de bine ma simt sa dau o manuta verde si lui.
Prima situatie as dori sa dispara din etosul colectiv (botezul unui boț de om care nici nu stie pe ce lume se afla) si nu voi participa niciodata la asta
A doua sa ramana mereu la noile generatii.. ah sfanta stanjeneala. De ca sa nu mergi la intalnire cu fostii colegi? Baga si o fasole sanatoasa inainte >:) pentru mine cel putin ar fi o experienta cathartica (daca mai bag din astea apare Maihun pe zona.. over and out)
NOU
Si una 100% de-a mea. Cand eram in liceu, dadeam destul de tare si noaptea. Dar faceam asta pentru ca nu aveam vecini sus, jos, stanga sau dreapta. Doar ca la un moment dat, vine acasa vecinul din perete-in-perete si nu am stiut asta.
A doua zi, ma cheama sa-l ajuta sa care o masina de spalat de la Dedeman. Pe drum, incepe:
– Ai auzit aseara, zgomotul?
– Ce zgomot?
– Din parcare. A dat unu’ aseara muzica tare pana la 3 dimineata. Un dement…
– Nu, nu am auzit.
– A, tu dormeai?
– Da…
M-a facut in toate felurile, si nu s-a repetat. De morti, de familie, de raniti. I-a zis si lui mama cateva, cand a dat cu crucea peste ea.
NOU
Cu basina, e clasica. Hol de 1×1 la bloc de garsoniere. Doua persoane.
Raspunsul, foarte politicos de altfel a fost:
“Bine ca poti, eu nu reusesc…”
NOU
Cred că au trecut peste 30 de ani de atunci. M-a apucat pe mine și pe fratele meu pântecăraia de la un pepene ținut la frigider și “locul ferit” unde ne-am ales noi la repezeală să facem treaba s-a umplut brusc de oameni care ieșeau de la serviciu, iar unii se uitau la noi pe geamurile de la un demisol.
Până acasă am făcut în nenumărate locuri. Ne încurajam unul pe altul cu vorbele: “Concentrează-te!” 🙂
Sau atunci când eram tot atât de tânăr și “inteligent” (pe atunci mai consumam și ceva acool) și am adormit, băut fiind, în timp ce încercam să fac dragoste cu o domniță.
Eu am multe din astea.
NOU
Bine, mi-a povestit si mama una penibila patita de ea. Acum mi-am adus aminte.
Avem o vecina de bloc, care saraca a avut o viata grea. A lasat-o barbatu’, copilu’ a fugit la milioane de km de ea. In fine… Femeia are momente, memorabile.
Maica-mea facea baie, si aude fix-ul cum suna. Suna o data, se opreste, suna de doua ori, suna de trei ori. Mama, crezand ca e vreo urgenta, iese goala din baie, vizibil speriata.
– Alo?!
– Da? (era vecina)
– Te-am sunat sa vad daca azi a plouat, ca eu am fost la tara si nu stiu.
– Atat?
– Da, pai nu suntem noi vecini, sa facem conversatie.
Toata strada fugea de ea, pentru ca daca dadea peste tine, te tinea ore in sir de vorba. Tin minte ca i-am chemat pe vecina asta si pe ala cu muzica la mine de ziua mea, pentru ca stiam ca nu se suporta si am vrut sa fiu Dan Diaconescu Jr. S-au certat doua ore de la nu stiu ce lege cu repartitoarele de caldura, mai sa se paruiasca. Best birthday ever.
Ultima oara ne-am vazut acum in pandemie. M-a recunoscut desi statea cu masca si cu spatele la ea. Striga la mine sa imi dau jos masca sa ma vada cum mai arat. Pana la urma, a gasit alta baba sa-i strice ziua.
NOU
Well, in una dintre primele mele experiente cu femeile, am ajuns la ea si nu aveam prezervativ. M-a intrebat daca pot sa ies repede, iar eu in inocenta mea am coborat la farmacie sa cumpar prezervative. Din fericire m-a primit si inapoi cand m-am intors.
NOU
Un exemplu clar in care prostia te-a ferit de necaz!
NOU
Tocmai fusesem la un interviu pt un job (pe care chiar mi-l doream) si dupa m-am intalnit cu sotul la mall sa mergem la un film. Doar ca era vreo ora pana incepea filmul, asa ca eu m-am dus sa probez niste boarfe, sa mai treaca vremea, sotul s-a dus si el in treaba lui sa se holbeze la TV-uri in Altex.
Evident ca gasesc o gramada de haine care “mi-s bune” si “imi trebuie” si ma pun la casa sa le platesc. Cand sa platesc, realizez ca mi-am scos portmoneul din geanta si mi l-am lasat in bord la masina. Asa ca scot telefonul, il sun pe sotul meu, nu astept sa zica nici alo nici nimic ca anunt ca o idioata in telefon: misca-te repede cu banii incoace ca mi-am gasit o gramada de haine.
Numa’ ca de fapt nu l-am sunat pe sotul ci pe tipul de la HR la care tocmai fusesem la interviu, care bietul a inceput sa se balbaie la telefon, nu intelegea ce metoda de negociere salariala aplic :D. M-au angajat after all, inca lucrez la ei, ma bucur ca momentan de-acasa, ca de cate ori il vedeam pe tipul de la HR prin birou aveam un cringe intern masiv.
NOU
Atata vreme cat n-a sunat sotu’ vreodata si sa spuna “vino incoa’ cu banii c-am gasit niste boarfe”, tot e bine.
NOU
Eu am uitat sa pun telefonul pe silent la interviu. A sunat si pe moment, m-am blocat si nu am stiut sa-l opresc. Aia e.
NOU
cred ca am mai povestit cum acum niste multi ani m-a chemat o tipa la ea sa-i repar laptopul, i-am reparat laptop-ul, m-a invitat sa vedem un film, am ramas si la film si am plecat acasa.
a doua zi mi-a dat mesaj sa ma intrebe daca sunt idiot sau vreau sa o fierb la foc mic. mie nu-mi place sa fierb oameni
NOU
Sigur era urâtă cu crăci! 🙂
NOU
netflix sau torenti?
NOU
nu exista netflix pe vremea aia, DC++ la putere, cu trackeru de la C-Zone
NOU
‘NOT FUNNY” ALERT!
Aveam un amic cu cancer, ajuns in faza terminala. Vorbeam regulat cand inca o ducea ok pe picioare dar la un moment dat nu mai raspundea la telefon, auzisem prin cunoscuti ca ar fi “cazut”, brusc.
Intr-o zi, uimit, vad ca ma suna.
Raspund.
Omul abia vorbea, sufocat (la plamani problema) si imi povesteste pe scurt ca da, s-a deteriorat brusc starea, metastaze nasoale peste tot, este internat la ATI si nu se mai poate misca deja si ca in zilele/orele cand se simte in stare suna pe toti apropiatii din lista ca sa … isi ia la revedere pentru ca simte ca este la final.
Vorbim putin, amintiri, apoi povesteste cum s-a agravat starea, incerc sa-i insuflu putere, incredere dar simt nu pot fi sincer sau convingator.
Ma ofer sa il ajut cu una alta, macar cu prezenta cat inca se afla in spital (imposibil am aflat apoi, nu-l putea vizita nimeni, nici macar familia, pt ca ATI si pt ca protocol Covid).
El lipsit de aer din plamanii facuti praf si lipsit de putere, eu gatuit de emotie si de apasarea unui moment prin care nu mai trecusem niciodata, aud cum duce conversatia spre final: “drumul meu se incheie aici, am avut o viata frumoasa, pentru mine e vremea sa plec, ma bucur mult ca ne-am cunoscut, bucura-te de viata si ai grija de tine si ai tai”.
Eu, cu mintea deja pe pilot automat, raspund:
“Multumesc, sa fii tare, ma bucur ca te-am cunoscut” si inchid telefonul nu inainte de a scapa un automatism verbal care in 99.99% din cazuri este perfect benign dar acum s-a izbit cu zgomot ca nuca-n perete si ma urmareste zilnic de atunci:
“Sa traiesti, omule!”.
Cat de cretini putem fi uneori in fata implacabilului.
NOU
Din punctul meu de vedere nu e chiar asa nasol… Fiind evident imposibil sa mai traiasca, expresia capata dpmdv o conotatie metaforica “sa ne traiesti vesnic in amintire omule”.
NOU
Bucuresti, undeva prin sectorul 3. Inceputul anilor 90. Bloc tipic, comunist, 10 etaje. Liftul avea de toate: colt de flegme, ciunga lipita peste tot, dedicatii si nelipsita basina lasata cadou urmatorului calator spre dulce amintire. Ce mai avea blocul era cea mai buna fata din cartier, Laura. Urla testosteronul preadolescentin in noi cand o vedeam. Sa te bage Laura in seama era ca si cum iti dadea insesi Afrodita sa sorbi ambrozie. In fine, chem liftul la etaj cu intentia de a ajunge la parter. Intru si bai nene, lasese unul un cadou mirositor de-ti pierdeai simtul olfactiv. Iti dadeau lacrimile de cum putea basina aia. Inghit in sec, imi tin respiratia apas pe buton si spre parter. La parter….Laura. Astepta liftul. M-am albit stiind prea bine ca o sa creada ca-i basina mea. Tac. Trec pe langa ea. Intra in lift si aud imediat un : NESIMTITULE si pe asta cum voma printre etaje….. De atunci o perioada am luat-o numai pe scari…
NOU
vama. grup de oameni, le dau la toti Stroh. Pe vremea in care nu prea se stia in Romania ce e ala. M-au injurat multi, mi-a cerut o tipa, simpatica tare. I-am zis ca ei nu ii dau d-ala ca e prea tare, pentru ea am pentru gajici la masina.
Asa ca a mers cu mine la masina, i-am dat sa bea niste bautura austriaca, tip Jager, dupa care am plecat unde aveam treaba.
Macar sunt sigur ca i-am dat si ei blue screen!
NOU
Of, numai intamplari despre sex :)).
Eram prin Syracusa, centrul vechi, ma plimbam cu sotia. Vad o ghereta care vindea cartofi prajiti la con. Platesc, primesc restul si ma servesc cu ce era pe raft.
Iau eu cativa cartofi, aveau un gust dubios. Ma gandeam ca au pus vreun sos special. Mai iau cativa cartofi, ma obisnuiesc greu cu gustul, dar cand ma uit in con si vad o verdeata specifica mucegaiului, ma apuca spumele. Ma intorc nervos sa le reprosez ca mi-au vandut cartofi mucegaiti. Pe la jumatatea drumului, ma intalnesc cu vanzatorul care alerga spre mine cu un con de cartofi in mana.
Eu luasem cartofii expusi in soare, care aveau doar scop de prezentare…
NOU
Eram prin anul 2. Vine un coleg, bun amic, si-mi zice ca are rezervare la munte pentru week-end, el cu prietena, si tocmai l-a anuntat o verisoara de acasa ca-i vine in vizita. Ajungea duminica dimineata, iar ei se intorceau seara. Parintii nu erau de acord cu relatia pe care o avea, si el, sub amenintarea taierii subventiilor, le spusese ca o terminase cu tipa, iar verisoara respectiva ar fi putut sa-l toarne, daca afla ceva de la careva. Asa ca ma roaga s-o preiau eu, ca tot abia fusese parasita de un nemernic, binenteles, si s-o tin la distanta pana seara, cand se intorc ei de la munte. “Ca tu, tot nu prea alegi, futi tot ce prinzi”, zice. Si asa era. Face rost si de garsoniera unuia care pleca si el in week-end, asa ca imi zic: ce-am de pierdut? Vine tipa, amicul vorbise cu ea ca o s-o astepte un coleg la gara, ca el are nu stiu ce treburi urgente. Si coboara o chestie …, ba, urata nu era, in tot intelesul cuvantului. Inaltime medie, plinuta, dar nu exagerat, tatoasa …, trasaturile, cum sa zic …, nu era urata, nu era in nici un caz frumoasa, ci pur si simplu de o banalitate absoluta. O invit la o cafea, c-o fi obosita de pe drum, ne lungim la o pizza (colegul urma sa deconteze cheltuielile), povesti despre var-su, ce coleg/var minunat e, incet-incet si despre noi, imi spune istoria cu nemernicul, inventez si eu o nemernica, sa fie consolarea reciproca o solutie binevenita. O invit pana “la mine” in garsoniera, unde ma apuc de treaba. Doar ca treaba nu voia sa functioneze. A fost pentru prima data in viata cand, pe romaneste, nu mi s-a sculat. Ce n-am incercat? A fost vai de tatele ei, ca ajunsesem la concluzia ca numai ele ma mai pot salva. Mi-am pus toata imaginatia la bataie …, nimic! A incercat sa ma ajute si ea, saraca, de cred ca a facut febra musculara la faciali, bai, nimic! Am mai luat o pauza, mai o gluma, ca se mai intampla, ca, de fapt li se intampla tuturor, hai sa mai incercam …, degeaba. Si nimic si degeaba a fost, toata dupa-amiaza, pana i-am predat-o lui var-su, la fel de n.f. cum venise. A fost fata de treaba, ca nu i-a povestit aluia ce meserias am fost.
NOU
Stai linistit, a crezut ca ea e de vina, i-ai retezat si ultima farama de “self esteem”. 😀
NOU
Acum multi ani eram la lucru in pauza de masa, vine un prieten si coleg bun la mine. Incepuse era facebook si toata lumea cerea prietenia la toata lumea. Ma uitam prin friend requesturi cu asta langa mine si la un moment dat ii zic: “Uite ce urata e asta !” Si el: “Asta e sora-mea !” si … moment de tacere…nu am putut sa mai zic nimic nici eu nici el. Vreau sa spun ca de atunci si pana in ziua de azi ne-am intalnit, baut, etc dar… nu am mai pomenit niciodata despre asta, nu a venit vorba, am ingropat “momentul” dar inca il retraieasc asa … cateodata … ca un moment de cacat ! 😀
NOU
Una recentă, că am multe care se califică.
Îi scriam mesaj domnului meu (important în context). Obosită vraiște, cu capul în 10 părți.
Mă sună Dan, colegul de serviciu, să mă întrebe ceva, pun pe speaker, că scriam sms. Îl lămuresc pe om, după care.
– Servus! Te iubeeeesc!
Dan are 57 de ani și arată ca Moș Crăciun. Nu a amintit niciodată episodul, și eu m-am făcut că nu s-a întâmplat.
NOU
1.
1992, primul meci ca titular la Grivita, junior III, meci serios cu Sportul Studentesc pe Parcul Copilului. Ultimele 10 minute conducea Sportul cu 3 puncte. In 22-ul advers demiul da o pasa superba pana la centrul 2, eu flanker, dublam in viteza in spatele balonului, numai ca asta isi ia un placaj palton de i-au sarit fulgii si totusi reuseste sa imi paseze balonul in ultima clipa. Preiau din viteza balonul, tușa la 1 m in stanga mea, in 5-ul lor, in fata fundasul advers care ma astepta infipt. Imi zic, placajul mi-l iau, dar il am pe frate-miu in spate, ii pasez lui. In timp ce cadeam in urma placajului nu foarte convingator pasez in stanga spate… Ce uitasem eu era ca frate-miu nu era in echipa cu mine, el era de fapt judecator de margine la meciul ala, desi era junior I, tot la Grivita. Si dau o pasa superba lu’ frate-miu care spumega de pe margine cu incurajari. In loc sa ridice steagul pt tusa mi-a dat doua suturi in fund, eu adunandu-ma de pe jos…
Am pierdut meciul ala pe mana mea.
Antrenor la juniorii Sportului era unul din verii nostri- neam de rugbisti. Toate reuniunile de Craciun incepeau cu refacerea scenei cand dadeam pasa arbitrului…
2.
Cca 2008, pe mare.
Venit direct de la aeroport la nava, dupa n ore de zbor (Sydney), ma apuc vartos de treaba la masina. Schimb cu ai mei o piesa la o pompa de injectie a motorului principal. La verificarea de dupa, mi se pare ca aud un suierat de aer comprimat. Uit sa izolez pompa si desfac un piston de aer din capul pompei. Tasneste pacura la 140 de grade si 10 bar mai ceva ca Fontana di Trevi. Pana sa izolez pompa, m-am umplut de pacura incinsa din cap pana in picioare… Ma duc la dusul de urgenta din masina impreuna cu 4th Engineer, asta era si el murdar cu pacura, dar mai putin. Ne dezbracam la pielea goala si incepem sa ne frecam spatele unul altuia de pacura…moment in care vine seful mecanic si bolboroseste ceva gen-oh, sorry, I wouldn’t… imi venea sa ma fac o molecula si sa ma scurg dracu’ in scurgerea dusului…
NOU
Serios ca ar trebui sa mai scrii, sa ne mai povestesti, chiar ai un stil fain si imi pare ca si ai ce
NOU
Subscriu. Cel putin la pct 1 am avut impresia ca ascultam comentariul lu’ Domnu’ Dan de la Survivor :)))
NOU
Eram puștan, dar nu prea. Mă combinasem cu o tipă cu care am lucrat o scurtă perioadă. Și cum ne plimbasem noi prin parc și mergeam spre casă, ne întâlnim cu niște prieteni de-ai mei. Când să fac prezentările, am luat un blue screen și am uitat cum o cheamă pe tipa cu care ieșisem în parc… Am fost stăpân pe situație și am făcut o pauză într-atât de lungă încât să se prezinte singură. Vreau să cred că nu și-a dat nimeni seama de penibilul situației.
NOU
Ah…sunt atatea…multe din ele abia dupa ani realizez valoarea lor :))). Un top 3 ar fi:
1. Cand am sunat la firma la care avea interviu sotul meu sa intreb daca mai e acolo :)))) Ce o fi zis saraca secretara aia, vai de capul lui asta il cauta si in chiloti, o fi vreun nemernic de o insala pe tpate drumurile si tre sa verifice daca chiar e la interviu. Realitatea era ca era o zi caniculara si un interviu care trebuia sa dureze 2 ore max cu tot cu drum a durat vreo 7 cu un examen cu telefoanele inchise, iar eu lupt tare cu o prapastiosenie si anxietate care ma face sa vad numai dezastre si accidente si morti si etc. Dupa ce m-am hiperventilat in casa am sunat pana la urma si cand mi-a zis tanti cu mila in glas ca e acolo in examen am rugat-o sa nu ii spuna totusi ca tembela de nevasta-sa suna dupa el pe la interviuri. :)))
2. Cand mi s-a anulat un avion undeva la dracu in prastie si fiind tanara si fraierica care mersese cel mai departe pana la Bucuresti m-am mega crizat si am inceput sa bocesc de nu intelegeau aia cine mi-a murit, ei fiind la fel de afectati cum suntem noi cand ne zice CFR-ul ca are trenul 3 ore intarziere. Dupa boceala mi-au gasit cumva un alt loc pe alt avion, am trecut de controlul bagajelor si m-am trezit cu rimelul pana in barba in zona de porti de imbarcare cu 1 ora inainte de zbor. Zic sa fumez o tigara sa uit de “trauma”, imi zice un angajat ca nu exista zona de fumat dupa controlul bagajelor. Asa ca purced sa pornesc iar aspersoarele spre groaza lu nea caisa ala care ma ia de manutza si ma scoate undeva pe la iesirile lor, direct pe pista si sta cu mine sa fumez in timp ce eu ii povesteam groaznica situatiune iar el ma consola intrebandu-se probabil in gand cine dracu a scos maimutza asta isterica din cusca.
3. Tot in avioane si tot in aceeasi minunata calatorie in care mai mult am stat in avion, am facut un atac de panica in timpul unei furtuni. Tipul de langa mine incerca sa ma calmeze si imi zice ca el zboara mereu si ca nu e problema la care eu ii spun pe un ton relativ isteric “we don’t have planes in Romania, I mean we do but we don’t use them”. Nu stiu nici eu care era miezul pe care voiam sa il transmit dar un job la biroul turistic al Romaniei nu cred ca e de mine..
Si cate si mai cate…meh, viata e prea scurta sa cuprinda cat penibil putem noi genera…
NOU
Cu avionul am patit-o si eu, dar nu stiu daca pot incadra momentul intre cele penibile, pentru ca nu mi-l mai amintesc. Pur si simplu! Ori am lesinat, ori creierul meu a dat delete pe loc scenei aleia. Pe scurt, avion Boeing, Lufthansa, cursa de 4 ore si ceva. Langa mine, o nemtoaica, la un 55, skinny, tunsa scurt, ochelari, fusta lunga si taior gri …, brrr! Nu m-a salutat cand s-a asezat langa mine, nici nu mi-a raspuns la salut. In rest, lumea obisnuita, plus vreo 7-8 rusi, ori gata piliti, ori marlani cum li-i felul. Hahaiau, urlau unii la altii, isi aruncau tot felul de chestii …, rusi … . Degeaba incercau stewardesele sa-i potoleasca. Dupa vreo 2 ceasuri de zbor lin, suntem anuntati ca intram intr-o zona de turbulente, dar alea n-au fost turbulente. Simteai ca ditamai Boeingul se duce unde-l mana furtuna, puterea motoarelor era fix un partz intr-un uragan. Avionul a inceput sa se smuceasca, ba intr-o parte, ba intr-alta, au inceput tipetele, urletele, stewardesele incercau sa calmeze lumea, una a cazut intre scaune … . Si deodata, o lumina orbitoate si o bubuitura de-am crezut ca ne dezintegram. Mai departe, nu stiu. Prima amintire e ca ma strangea ceva de gat. Tare. Nemtoaica ma cuprinsese cu amandoua bratele, cu obrazul lipit de al meu, imi soptea ceva precipitat la ureche si plangea. Ciuciulete mi-a facut barba. Cum oi fi reactionat eu, nu stiu. Oi fi urlat, oi fi plans … habar n-am. Mai plangeau cativa. Zborul era iarasi lin, stewardesele umblau zambind printre randuri. Lumea vorbea in soapta. Apoi tare. Apoi latraturi, in toate limbile: “Va dau in judecata! Rusine! Lufthansa my ass!” Am fost grabiti pe culoar, iar avionul a fost tras repede, probabil la verificari. Iesiti, iarasi: buuum! De data asta, erau rusii! Au cazut deodata, toti, in genunchi si au inceput sa-si faca cruci si matanii: “Bojâ moi! Bojâ moi!”
NOU
Tanar eram, prost la fel, ma intalnesc cu un prieten care avea un VW broscuta proaspat refacut – masina tipla. Ma uit prin ea, ii dau cateva ture, si incep sa-l laud pe tip si munca prestata, la un moment dat vad bancheta din spate si-l intreb
Eu – “…auzi, ai copii?”
El – da, doi.
Eu – nasol. Daca nu aveai, aruncai bancheta spate si puneai un subwoofer.
El – …?!?
Abia cand am luat un sut in tibie de la atunci prietena, acum nevasta, m-am prins cat de ghiolban am fost.
Omul nu a luat-o in nume de rau.
NOU
vai…
NOU
Gluma a fost ok, nu acolo ai gresit.
“atunci prietena, acum nevasta” ??
NOU
În luna de miere am fost pe un vas unde vreo 10 zile ne îmbătam cam de 2 ori pe zi, somn de prânz și o luam de la capat și tot asa. Intr-una din seri a fost ceva furtuna și se cam clatina si vasul, asa ca am ieșit pe ponton, la piscina, era ceva muzica, nu simteai rau de miscare. Erau mulți oameni acolo dar totuși nu aglomerat, se stătea ba la bar, ba pe șezlonguri, ba mai știu eu pe unde. Am ales un sezlong cu proaspatul sot pe care ne așezăm, ma ofer sa fiu drăguță sa merg eu la bar sa iau ceva de băut. Treaba e ca după atâtea zile de destrăbălat ma lăsaseră balamalele și nu ma ajuta prea mult nici miopia pe întuneric. Am venit cu băuturile, îl vad pe domnul întors cu spatele, ma așez în spatele lui sa îl sperii și sa ii zic și ceva frumos la ureche. De speriat l-am speriat, i-am vărsat și un pahar peste telefon, i-am și zis ce i-am zis… doar ca nu era al meu, era altcineva care semăna bine din spate sau poate nu mai trebuia sa beau eu. Singurul avantaj e ca săracul nu era roman și nu a înțeles ce porcărie i-am spus, m-am scuzat, am fugit înapoi la bar sa iau alt pahar și am cautat atent a doua oara unde ma așez. A durat ceva. N-am povestit :))) Dar al naibii italian, după faza aia îl vedeam zi de zi pe la mic dejun sau teatru sau pe unde mergeam. Și era un vas cu peste 5000 de inși.
NOU
Cand am fost la liceu am abordat o fetiscana, frumusica, dar cam proasta, evident mai mica decat mine. Si amandoi am vrut sa ne frecam, evident. Ne intalnim si noi in seara “cea mare”, si ea ma intreaba inainte: dar de maine incolo o sa ne tinem de mana si eu o sa fiu prietena ta, asa e?
La care eu zic: paaaiii…..
Long story short: ceea ce trebuia sa fie o seara frumoasa s-a transformat intr-un fiasco total.
NOU
pfoa, atat va zic. nu beti multa zeama de varza.
sotul meu clar ma iubeste:
am trecut prin multe momente penibile, dar de departe cel mai penibil: dupa vreo 4-5 ani de casnicie, aduce cineva o zeama de varza, productie proprie, sticla de 2 litri. ador zeama de varza. in ziua aia nu mancasem prea mult, dar am baut peste 1 litru din zeama aia.
era vara asa ca umblam prin casa in chiloti tanga si tricou, sa se bucure si sotul de privelistea cu picioare lungi, slaba, fit, tot ce vrei, dar la un moment dat ma apuca niste gaze. chiar nu am in general, indiferent ce mananc. si la un moment dat, sotul pe canapea cu vedere direct la mine, eu undeva in pragul usii, simt asa niste gaze, deja aveam destul timp impreuna, asa ca ma incordez un pic sa scot mai cu putere curcubeul – ca noi femeile nu ne basim.
ce sa vezi, dupa toata ziua nemancata, dar cu zeama de varza in burta, am facut o diaree cu jet in usa se la sufragerie, prin chilotii mei tanga, de nici n am stiut cum sa reactionez. nu mi amintesc reactia sotului.
still together, merci de intrebare.
NOU
S-aaa dus naibii imaginea cu tine in tanga si tricou, slim si fit si cu picioare lungi. Ca un jet de zeama de varza s-a dus :))).
NOU
Not my proudest fap
NOU
Cele mai bune post-uri le prind la ceas de noapte. Am una de care ma simt rusinat si acum dupa 9 ani de zile.
Ies cu colegii de grupa de la facultate sa mancam ceva in oras. Nu eram nici foarte departe de casa, sa zicem un 15 minute de mers pe jos, asa ca am trecut prima data pe acasa si apoi m-am dus pe jos la Rendez-vous point.
Mancat bine niste cartofi cu mozarella, stins cu o cola rece, mai un hahaha, hihihi, radem, glumim, platim… apoi fiecare catre casa lui.
Si cum eram eu pe jos, incep cartofii aia calzi si cola rece sa isi faca efectul… si ma apuca burta… si niste spasme din alea si transpiratii… era clar ca desi nu mai aveam mult pana acasa, era imposibil sa stavilesc barajul. Si da, am gasit o scara de bloc deschisa (interfon defect) si da, m-am rahatit dupa scara langa un apartament acolo la parter. Urata treaba. M-am simtit ca un caine in mijlocul unui parc populat de oameni.
De atunci am grija ce mananc in oras sau delegatii si niciodata nu plec imediat in secunda doi dupa ce am mancat.
NOU
“Niciodată să nu întrebi ceva ce nu ești pregătit să auzi.”
Tocmai din cauza asta nu cred ca are sens sa intrebi al catelea ai fost. Daca iti spune un numar foarte mic, sunt sanse mari sa te minta pentru a te simti tu bine. Daca iti spune un numai foarte mare (mai mare decat ar fi confortabil pentru tine sa auzi) nu castigi nimic, ramai doar cu o mica frustrare.