Ieri mi-am cumpărat o cameră video, intenționând eu să mă reapuc la modul serios de filmele mele.
Prima opțiune a fost un Panasonic SDR H-40. Mi s-a părut un preț bun, la 1400 de lei, cu HDD, raportat la opțiunile pe care le avea.

Ce vorbești Franț? Singurul loc în care se vedea frumos ce filmai era pe ecranul camerei. În schimb, când puneam filmele pe laptop, se vedea execrabil. Indiferent de locație sau de lumina sub care se filma. Pureci pe ecran gârlă.
Am citit cartea tehnică, poate fac eu ceva greșit. De unde, totul era setat pentru calitate superioară.

Așa că, tot aseară, pe la 9:30, am plecat să schimb camera. Băieții de la Media Galaxy nu au avut nimic de comentat, mi-au schimbat-o fără nici o problemă. Respecte majore.
Ca urmare, în momentul de față sunt mândrul posesor al unei camere video Sony DCR-SR35. Este mai scumpă cu 200 de lei, dar, nici măcar nu se compară. Calitatea imaginii este excepțională, în comparație cu Panasonicul. Faptul că are cu 10 GB mai puțin hardul nu mă deranjează, pentru că oricum acumulatorul ține 2 ore, adică suficent să umple cam a 3 a parte din HDD.

Asta să îmi fie lecție. Pentru că întotdeauna am considerat panasonic o firmă second hand, cu produse slabe. Am zis că, poate la camere e diferită situația. M-am înșelat.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.