Eu sunt un amator de branza de burduf. Dintotdeauna mi-a placut, deși sunt intolerant la lactoză,ahem, era un sortiment de la Napolact, in burduf real, se numea Brânză de burduf cal.1, pana cand au scos-o, nu știu de ce, probabil că nu cadra cu politica lor de import de lapte din Ungaria.

Ca o paranteză fie spus, cât am stat în UK, pe lângă o mâncare decentă, pentru că în Anglia mâncarea în restaurante e mizerabilă, nici acum nu mi-a ieșit din nări mirosul de chilli, pipi piri și toate indienismele alea băgate în orice mâncare, mi-a lipsit brânza reală, brânza cu consistență de brânză și gust de brânză, mi-ar fi imposibil să locuiesc într-o țară unde brânza există doar sub forma și consistența unui cașcaval, chiar dacă e botezată în zeci de feluri pentru același gust fad.

Anyway, revenind la dispariția burdufului Napolact. De atunci, nu mai gasesc branza de burduf reala. Periodic, iau teapa cu cate vreo chestie ambalata fancy, cum e asta din poza, care e doar un cascaval rau la gust, ZERO legatura cu mirosul, consistenta sau gustul branzei de burduf, iau o pauza, pentru ca mi se face lehamite, dupa care ma ard din nou cu alt produs nou cascavalizat. Si tot asa.
Need…branza…de…burduf.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.