Dau o bere celui care e capabil să citească tot articolul ăsta, cap coadă. Dar tot băi, TOT!

Unele fiinţe, acelea care nu sunt frumuseţea, nu’s de adevăr, cele care cu închipuire, fantazând, îşi umplu nişte spaţii goale ale existenţei lor, cele care cer, fiind printre cei care nu înfăptuiesc, cele din care până şi visurile fug, cele pe care le vei simţi ca fiind semne abolite punându-le în ecuaţii derizorii şi absurde, semne care ţi-ar putea despica lumea, una în stânga şi una în dreapta, acele fiinţe prin care niciodată nu vei ajunge la tine, din neîmperecheată sinceritate, pe care le vei simţi strecurându-te în tine ca frigul, încâlcind în tine senzaţii, îţi vor părea nepătrunsuri într-un timp fără orbite, doar presupuse despre partea lipsă a lor, cea cu care neagă şi se neagă, când daurile, în deschizânduri de opţiuni, se cumpănesc cu nuurile, până când ajungi să înţelegi că semnul lor este ceaţa, că în ei certitudinile au dispărut până la una iar neliniştile le-au ocupat pe deplin înăuntrul, dispunând atât de discreţionar de ei în deznădejdi…

Concluzia zilei este simplă.
Femeile sunt niște pixde care se află pe un ghidaj. Ele singure se consideră așa și ele singure se pun în situația asta. Orice femeie, pe internet, vrea să fie considerată intelectuală plină de profunzime, un burete de înțelepciune, un Mesia al substantivelor și un Cressus al adjectivelor.

Prin urmare, orice articol scris de o femeie trebuie să fie plin de miez, de multe puncte de suspensie, de oftaturi filozofic-existențiale și platitudini monumentale. Lucru care se regăsește din plin și în comentariile lăsate de femei. Exceptând fetele de pe arhiblog, dacă citești un comentariu lăsat de o femeie, pe blogul altei femei, îți pleznește capul. E atât de plin de miez, de elocință fundamentală, de pilde și porumbei, încât ai prefera oricând un glonte în creier, de preferință dum-dum, să fii sigur că nu mai ai speranță.

Acum ați înțeles de ce nu citesc eu bloguri de femei și de ce mor blogurile lor?

Via Idaho, una din femeile care nu scriu panseluțe, atunci când scriu.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.