Contul meu
Citesc, cam de vreo 2 săptămâni, pe diferite bloguri, care mai de care mai anonime, posturi care toate duc la o singură concluzie.
Bloggerii aşa zis celebri, odată cu vara nu mai scriu nimic, deci sunt slabi, proşti, cu nimic mai valoroşi decât ceilalţi, cei care nu sunt citiţi decât de familie şi prieteni, dar au blog “targetat”.
Nu vreau să se înţeleagă greşit, asta nu e o reacţie la vreun post la adresa mea. Dimpotrivă, observ că nimeni nu se ia de mine. Din fericire, sau din păcate.
Vreau doar să comentez puţin.
Dragilor, şi A-List bloggerii au vară. Şi ei se duc la plajă. Şi ei se duc în concedii. Şi ei se cacă şi se pişă, ca noi toţi ceilalţi. Într-un cuvânt (sic!), sunt oameni normali, ca noi toţi. De ce v-aţi aştepta ca, odată cu vara, bloggerii să nu meargă în concediu, sau să aibă chef mai puţin de scris? Doar pentru că voi credeţi că sunt zei? Nu, nu sunt, sunt oameni. Atât.
Despre calitatea scrisului. Citeam undeva dimineaţă, parcă, că de fapt bloggerii aştia mari nu scriu nimic în plus faţă de cei mici, nu vin cu nici o informaţie nouă, iar lumea îi citeşte din inerţie.
Cât de greşit… Un blog este un jurnal personal, cu evenimentele şi trăirile din viaţa fiecăruia. De ce ar fi deosebite evenimentele din viaţa mea faţă de cele din viaţa altuia? Toţi trăim, ne iubim femeile, râdem la veselie, plângem la necaz. Toţi suntem oameni. Nimeni nu vrea să fie blog de ştiri, ci doar să îşi scrie punctul de vedere. Altfel ne-am crea agenţie de presă.
Ştiţi ce face diferenţa? Felul în care scriem. Faptul că eu pot descrie şi o înmormântare într-un stil haios, îi face pe oameni să vină la mine şi a doua oară.
Faptul că eu pun pasiune în ce scriu, faptul că întotdeauna aleg albul şi negrul, nu variantele gri, faptul că ţin la convingerile mele, toate astea îi fac pe oameni să intre şi la cel ce trăieşte în ţara unde nici apocalipsa nu vine.
De ce nu vin oamenii şi la voi?
Pentru că sunteţi acri, pentru că sunteţi frustraţi, pentru că sunteţi plini de ură, pentru că aţi uitat cum e să trăieşti, pentru că întotdeauna aveţi grija caprei vecinului, pentru că strugurii sunt acri, pentru că femeia altuia e întotdeauna mai frumoasă.
Pentru asta şi pentru multe altele.
Când veţi trăi bucuria fiecărei clipe, când nu vă va mai freca grija de ce face celălalt, ci doar de ce faceţi voi, atunci veţi vedea că lucrurile se vor schimba.
Până atunci, nu pot să mă uit la voi decât cu inima grea.
Pentru că mi-e milă.
Later edit: Am observat ca s-a înţeles că m-aş fi referit la aşa zişii bloggeri mici, în titlu. Departe de mine ideea asta. Dimpotrivă, era exact citatul dintr-un blog, legat de bloggerii “mari”, cum că ar fi “de rahat’.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
de acord, lumea se intoarce pentru felul in care scrieti…DAR, da, sunt de acord si cu cei care zic ca nu veniti cu nimic nou, doar va povestiti viata. si pe tema asta am mai discutat, spuneai acelasi lucru intr-un comenrtariu…ca un blog asta e, un jurnal online. da, teoretic. daca nu ai avea o viata absolut banala, de acord. asa, ai problemele si frustrarile pe care le are fiecare. deci le stie, le-a auzit povestite…etc. de ce ar mai veni, pe termen lung, la tine? ca ce? ii povestesti ceea ce oricum stie? (in general, ca e de cacat…tot). asa e, nu veniti (multi) cu nimic folositor…ma, sa aflu de nustiuce site, de nustiuce chestie utila…o informatie, CEVA. asa, cu povestitul vietii si varsatul frustrarilor….sincer, nu stiu cat mai tine.
NOU
Pot sa ma iau eu de tine?! Pot, pot?! Asta bineinteles daca dupa aia imi pui link, ca altfel n-are haz sa te injur asa degeaba
Cat despre jurnalul personal.. Blogul tau e un jurnal personal, dar multe bloguri de prima mana posteaza stiri, cu link catre mediafax sau mai stiu eu ce site de stiri, iar lumea vine si comenteaza stirea aia, dar nimeni nu il injura pentru ca nu a venit cu ceva personal. Asta e citit din inertie … aici nu mi se mai pare corecta pozitia de “blogger de succes”
P.S: Si nu ma refeream la Zoso, ca el are un stil aparte
NOU
Ca de obicei, foarte bine punctat 🙂
NOU
Fair!
Io cred ca invidia ii face pe aia de care zici tu asa de acrii la adresa voastra. Depind de voi! Daca nu scrieti voi nici ei nu au ce scrie
NOU
total de acord cu „aia”. nu stiu cat o sa mai tina faza cu povestitul vietii. de ce? simplu. aveti o viata banala, asadar vi se intampla lucruri banale si aveti frustrarile pe care le avem cu totii. la un moment dat n-o sa mai tina. uite, zoso…iti vine cu ceva….te invata ceva…un plugin, iti zice cum sa CEVA…intelegi? asa, ca imi povestesti tu zilnic cum mergi prin constanta si ce probleme ai…merge. cat o sa mearga… piticu la fel, ne arata peisajul de pe geam de la el sau faze d’astea. sapati, fratilor, scoateti informatia de pe net…s-a lansat aia, programul asta e util la aia, etc,etc. stiu, e mult mai simplu sa iti povestesti viata. dar e neinteresant.
P.S. n-am blog, deci chiar nu am frustrari ascunse fata de A-bloggeri.
NOU
da dude, stiu, nu e primul tau comentariu legat de asa ceva. tu esti adeptul site-ului de stiri. dupa tine, toate site-urile de pe internet ar trebui sa fie de genul “how to”. noroc ca nu toata lumea gandeste asa. fiecare are optiunea de a inchide browserul si a-si vedea de drum.
NOU
nu e vorba de site de stiri…e vb de utilitate…prin ce te diferentiezi. da, ai dreptate, e si stilul de a scrie. de acord. dar, pe de alta parte, sunt multi care vin din spate si incearca ce e mai usor…povestitul. ca sa tina cu povestitul tre sa fii ceva…alpinist, soldat, analist sau rahat. daca nu esti, nu prea ai ce povesti toata ziua, vreme de 2-3 articole pe zi. insa, daca imi vii cu ceva cu care sa ma ajuti, sau descoperi ceva…da, atragi si pastrezi cititorul. nu zic sa faci numai asta, dar nu merge nici sa zici 24/7 muie politicieni, eu nu votez (dupa care eu votez), muie popi, femeile sunt proaste…etc,etc. pot, stiu, sa nu vin, sa merg la altul. chestia e ca mi-ar folosi si mie, si tie, daca n-as face-o. sau poate sunt singurul care gandeste asa, eu stiu? `lumea` aia care nu gandeste asa e de acord cu tot ce spui si, surpriza, are si blog. si link catre el, de fiecare data cand e de acord 😉
NOU
inteleg, si atunci ce te motiveaza sa reintri. ai citit numai prostii la mine, te-ai saturat de viata mea searbada, de ce intri in continuare?
si nu sunt ironic.
NOU
lumea intra pentru ca esti funny arhi, cel putin in acceptiunea mea. poti sa imi povestesti si cum creste un castravete pe pamant, atata timp cat ma amuza, eu revin, asa cum si fac de altfel!
intre timp, presa o iau de pe site-urile specializate.
NOU
Lipsesc si eu o zi, si deja am impresia ca am pierdut vreo trei razboaie globosferice. Niste linkuri ceva? Sau sa imi continui week-end-ul?
NOU
Eu zic în felul următor:
Un blog personal dacă prezintă ştiri, ar trebui să le dea un farmec aparte, să le amprenteze respectiv prezinte în propriul stil, că altfel devine revista presei. Iar posturile legate de persoana care scrie trebuie să existe. Astfel se creează o relaţie mai intimă cu cititorii, ceea ce iar e de bine, pentru că aici intervine o impresie de acceptare în viaţa personală a autorului şi interacţiunea socială.
Aşa zic eu.
NOU
cred ca iskander cauta diversitate vrea un blog cu de toate …………..las ca se face nenea arhi mare isi ia van de hippy si ii invata pe aborigeni secretele ascunse ale batranului arhi =))))
NOU
Pe mine ma citeste (si) Nevasta(.net) asa ca nu-mi fac probleme. 🙂
Multi inteleg blogu’ asta = profit, bani, afaceri.
Din fericire muti se lasa de blogat’ dupa ce-si dau seama ca sunt chiar penibili.
Daca vrei sa faci bani multiiiiiiiiiii, pune dracu mana ca carte, specializeaza-te in ceva si porneste afaceri inedite, nu unele pe care alti le-au demarat cu ani in urma… Rupe-i gura la Twitter cu ceva nou despre care sa vorbeasca internetul, nu cu un blog de fraier, similar cu alte cateva mii de bloguri scrise in limba Romana.
Banul = MUNCA
Ai foarte mare dreptate Arhi cu postul asta.
NOU
mariusica, dormi linistit, nu e scandal, doar ma hlizeam citind feedreaderul
NOU
n-am zis ca am citit numai prostii…spuneam doar ca, si e doar un sfat/o parere, e prea mult `everyday life` si ca la un moment dat n-o sa mai tina. ma motiveaza, cum spuneau si altii aici, abordarile haioase si posturile categorice. mi se par interesante insa propuneam si chestii utile..uite, si jocurile…unele dintre ele erau chiar ok.
NOU
Ok, inca una si ma duc.
NOU
iskander, jocuri misto apar rar, iar unele nu prea pot fi copiate 🙂
NOU
Arhi batrane, de ce constat la voi, blogerrii de succes, o atitudine de superioritate? Zei nu sunteti, chiar voi o spuneti. Oare ati uitat de unde ati plecat?
Eu recunosc, is mic si un pic frustrat De ce mic? Pentru ca nu stiu SEO si pentru ca nu am prieteni cu blog. Dar, pentru ca urasc modestia falsa, consider ca is bun in ceea ce fac. De ce frustrat? Pentru ca, in Romania nu ii apreciata deloc calitatea,ci mai mult prostia, violenta, maneaua, crima, violul etc.
Vorbind de calitate, atata timp cat Gigi Becali se bucura de succesul de care se bucura, nu cred ca notorietatea ar trebuie sa insemne, in Romania, neaparat calitate.
Numai bine!
NOU
Lush, exact asta incerc sa spun. ca nu ai de ce sa fii frustrat. notorietatea vine ulterior. cat despre calitate, este strict chestie de perceptie
NOU
astia cu critica sunt suparati ca nu mai au de unde sa fure o idee, un gand ceva cand sunt in pana de inspiratie :))
NOU
Eu ma dau in vant dupa blogurile fara succes, ca asta ( nu e al meu, nu fac reclama ) schimbarea.blogspot.com/2008/07/fascismul-si-cenzura-din-sistemul-de.html
Pe Arhi il citesc atunci cand imi beau limonada, e relaxant, e fara ifose, e un fel de Sandra Brown cu target masculin.
NOU
Sunt un blogger “mic”,vai de mama mea.Nu zic de tine,ca ma inteleg (atat cat am vorbit) nu te dai mare si tare,nu esti fals sau alte chestii.Pe mine ma deranjeaza ca atunci cand un blogger “mic”(sa zicem..eu) ii cere unui blogger “mare” un sfat,sau daca ai tuper,un link exchange,te rasteste de te ia naiba.(o zic din propia experienta)Am vazut ca a mai zis cineva intr-un comentariu anterior mie despre asa ceva.Ce au aia “mari” cu cei “mici”?–(poate e absurd ce am scris,sau total lipsit de inspiratie…asa gandeste un copchil de 14 ani)
NOU
E greu cu romanii
Haterii is peste tot ….Da in principiu ai dreptate
NOU
dude
ce cautam noi astia peste 20 de ani aici?
:))
NOU
Corect, ia să ne mai lase în pace, da? 😀
NOU
ia sa-mi dau si eu cu parerea, ce seo-ul meu?!
ma flacai, lasati-o jos ca macane. blogurile noaste sunt orice altceva dar nu jurnal. este experiment, este business, este instrument de promovare pentru altceva…este orice dar nu “jurnal personal”.
un om care are un blog generalist (cum e cazul acestui blog pe care ne aflam), daca nu are “condei”, daca scriitura n-are “nerv”, poate avea succes doar datorita unor concursuri de imprejurari iar probabilitatea ca oamenii sa revina din inertie, din obisnuinta, este foarte mare.
@nosfer, mai subtire cu inspiratu’ ala. cartile din carti se scriu. conteaza ce aduce in plus comunicatorul.
@lush, deeas, la 14 ani si eu doream sa schimb lumea.
@deblog, toti avem stiluri “aparte” pt ca suntem diferiti…adica fiecare cu pizda ma-sii…
important e sa ramai cu ceva dupa ce ai citit un text de pe un blog. ca ai ramas cu o informatie care-ti poate fi utila candva sau macar ai zambit la un text pontos
NOU
@Magus: Pacat ca nu vrei sa o mai schimbi acum. Eu am 22 de ani si inca vreau sa o schimb!
NOU
n-am timp, traiesc prea putin. vreau sa ma bucur de un text despre nimic dar amuzant ca a lu’ arhi (am invatat seinfeld-ul pe de rost si am nevoie de ceva nou), vreau sa ma bucur de prieteni, vreau sa beau, sa fumez, sa fut, sa fac glume proaste…chestii d’astea ieftine!
lumea sa o schimbe altii mai destepti si cu mai mult timp la dispozitie.
NOU
Da, ironia ii buna. Si mai ales daca i-o adresezi unui om care iti poate povesti si el seinfeld-ul. Incearca si Deko!
Cat despre schimbatul lumii, fiecare face cum stie. Mai rau e ca, la noi, cei care nu stiu sa bea, dar beau, nu stiu sa fumeze, dar fumeaza, nu stiu sa futa, dar fut, fac glume proaste pe seama noastra. Ii mai interesant daca poti sa te bucuri de placeri enumerate de tine si, in acelasi timp, sa incerci sa nu te doara in pula de ceea ce se intampla in jurul tau.
Sorry arhi pentru ca ne-am abatut de la subiect. Pana la urma urmei nu stiu de ce am ajuns sa vorbim despre schimbatul lumii:)
NOU
@magus ce am scris anterior
NOU
nu ma consider deloc blogger si sint de acord cu tine…ce bine ar fi daca si-ar vedea fiecare de treaba lui!
NOU
@Magus, n-are rost sa generalizam, unele bloguri chiar sunt jurnale si sunt destui bloggeri mici care nici nu-i injura pe-aia mari, nici nu scriu din dorinta de-a fi cunoscuti (si nici nu sunt) si totusi au potential dar vor ramane asa pentru ca nu se zbat pentru trafic (din moment ce scrisul e cu alt scop), sunt cititi si comentati doar de cativa cunoscuti sau persoane care intamplator le-au gasit blogul si rezonat cu ideile lor.
Si nu toata lumea traieste ca sa manance, sa bea, sa fumeze si sa faca sex (nu neaparat in ordinea asta), crezi sau nu, altii au si alte scopuri :), culmea, tot din acelasi motiv ca al tau, ca viata asta e prea scurta 🙂
@Arhi, eu m-am amuzat de un lucru in principal. Zici tu “Într-un cuvânt (sic!), sunt oameni normali, ca noi toţi”. Am citit relativ recent o carte “Toti sunt normali pana ajungi sa-i cunosti” desi recunosc ca parerea imi era formata inainte de-a citi cartea… ca niciunul din noi nu mai e normal sau cel putin nu in acceptiunea celorlalti.
Ai dreptate in mare, insa exista si bloggeri mai cunoscuti, cu trafic imens si care totusi scriu 3 cuvinte si 3 penibilitati +6 filmulete c-un comentariu de 2 lei langa.
Acu’, eu nu stiu care-s aia mici si frustrati care-i injura pe aia mari si smecheri, important e ca aia mici daca sunt invidiosi si prosti asa vor ramane iar aia mari, daca-s buni, se vor perfectiona. Deci cainii latra, caravana trece.
NOU
JURNÁL s. n. 1. caiet de însemnări intime zilnice (despre tot ceea ce se întâmplă); observaţii ştiinţifice însemnate zi de zi. o ~ de bord = registru de însemnări pentru faptele care survin în timpul drumului unei (aero)nave; ~ de cart = registru pe navele militare, deosebit de jurnalul de bord, în care ofiţerul de cart înscrie date referitoare la navigaţie. 2. ziar, gazetă. 3. caiet, registru în care se înscriu operaţiile de contabilitate zi de zi. 4. emisiune de radio sau de televiziune care prezintă ştiri, informaţii de imediată actualitate. (< fr. journal)
Sursa: Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000
Anca,
cuvantul “intim” ce-ti spune? este intim sinonim cu online? ca unele siteuri contin o doza marita de sensibilitate, de sinceritate sau ca textele sunt usor romantate…e altceva dar si ele sunt scrise pt un auditoriu. informatiile dintr-un jurnal nu sunt pentru nimeni. sunt pentru cel care scrie. Nici un om care detine un blog nu scrie pentru el. Scrie pentru altii iar motivele sunt variate si doar doza de ipocrizie difera.
NOU
Arhi, tu spui că întâmplările din viaţa ta sunt mai speciale şi de aceea le postezi. Eu o să argumentez de ce NU sunt! Nu au nimic special sau deosebit faţă de cele trăite de mine, de noi toţi. Excepţie făcând, desigur, doar chestiile ce ţin de familie, de intimitatea imediată. Dar asta nu schimbă nimic, toţi trăim aceleaşi experienţe de blocaj în trafic, corupţie în instituţii, spagă în spitale, şamd. De asta nu cred că asta te face un blogăr aparte. Iar faptul că scrii într-un mod mai funny nu înseamnă neapărat că e bine, îi pierzi pe cei care vor chestii serioase… 🙂
Rămân la părerea mea, bătrânii blogosferei sunt citiţi din inerţie, din lipsă de bloguri tematice, cele despre care se spune că sunt “nişate”.
PS: No offence
NOU
da, ceva de genul “ba rimel, esti de cacat, no offence”. in fine.
arata-mi mie unde scriu eu ca intamplarile mele sunt mai speciale.
concluziile logice care reies din asertiuni false tot false se numesc.
NOU
Nu vreau să par ironic dar uneori şi bloggeri mari “fură” teme şi subiectele de discuţie ale ăstora mici, asta cum se numeşte. Hoţie curată!
Inca ceva, urasc acest termen de bloggeri mari şi bloggeri mici, pentru mine toţi sunteţi la fel, toţi suntem oameni, nimeni nu e mare, nimeni nu e mic, obişnuiţi-vă cu ideea.