Sâmbătă o facem şi pe asta. După aventurile 1, 2, 3 acum urmează 4, care de fapt e 4×4, pentru că ne dăm cu jipurile pe plantaţiile de castraveţi ale bulgarilor.

Nu ştiu cum priveşte Fusu chestia asta, dar eu chiar sunt sentimental când mă gândesc la Blogaria. Realizez că datorită ei am cunoscut oameni extraordinari, pe care din păcate îi văd foarte rar, cum ar fi dulcele Iulian Enache. Tot datorită ei am amintiri superbe, da, chiar şi atunci când ne-am pişat în piscină a fost o amintire superbă.

Aşa că, la modul cel mai sincer, mă încearcă o mare fericire şi nerăbdare când ştiu că mai sunt 2 zile şi ne blogărim iar.
Fusule, tot eşti tu omnipotent şi ai bemve, nu poţi să faci să treacă timpul mai repede?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.