avortul-pro-sau-contra

Zilele acestea am remarcat pe wall-ul unei cunostinte o poza cu o fotografie mica ,inramata, lumanari , flori- cam toate semnele comemorarii unui om drag care nu mai e printre noi. Cand am dat click pe poza, am vazut ca era o imagine de la ecograf, inramata, un test de sarcina, o piatra cu inscriptie , lumanari si cateva flori. Iar comentariul “nici macar nu ai apucat sa vezi lumina zilei, pentru ca mama ta ( numele mamei) te-a avortat din motive egoiste. Am luptat cu tot ce am putut pentru viata ta”.

Prima reactie a fost “porcul, nesimtitul, cum sa faci asa ceva public, frateeee…esti dus?” si “bine ca a scapat de nebun, daca ii mai facea si un copil?”. Dupa care mi-am impartasit parerea cu Cetin, si am realizat ca , la fel ca in orice situatie , exista si “versiunea lui” , pe care o sa ii las onoarea sa o expuna asa cum stie el mai bine. Pana atunci, parerea mea:

Avortul nu mai este un subiect tabu de multa vreme. Cunosc cateva femei care au 2-3 la activ si isi fac programarile la ginecolog asa cum isi fac programare la coafor: “ va rog, la 2:30, ca seara am un chef si as vrea sa imi treaca paloarea si greturile pana atunci”. Insa cunosc si cateva femei care au facut pasul acesta constranse de niste conditii foarte obiective, si care au fost marcate de gestul respectiv.

Lasand la o parte aspectele religioase si vesnicele abureli cu flacarile iadului, avortul si consecintele sale sunt aspecte extreme de complexe, care nu pot fi delimitate prin cifre si statistici. Nu exista bine sau rau,cand apar doua liniute pe testul de sarcina, apare o decizie care se ia luand in considerare mai multe aspecte, de la cele financiare, de sanatate, de implicare .Nu discutam aici cazurile tragice in care conceptia a fost urma unei agresiuni, a unui viol etc, ci cazurile in care actul sexual a fost intre doi adulti care au consimtit.

Scenariul: Ea iti scrie sms disperata “iubi, sunt insarcinata”. Intai esti socat, apoi terifiat, apoi incepi sa iti faci planuri financiare, sa muti mobile prin casa, sa te gandesti unde va fi camera copilului, etc. Apoi urmeaza alt soc: prietena/iubita/amanta nu vrea sa pastreze copilul. Discutati cateva saptamani pana se apropie momentul critic, ea nu se lasa induplecata, tu te infurii, ca doar e si copilul tau, certuri, plansete , usi trantite, apoi AVORTUL.

Si aici vine partea pentru care o sa urmeze, probabil, linsajul: consider ca decizia finala ar trebuit sa ii apartina femeii. Da, cu riscul ca tipul sa o paraseasca. Da, cu riscul ca el sa o faca de rahat pe Facebook. Asta nu inseamna ca nu sunt de parere ca trebuie discutat cu partenerul. Sau ca nu trebuiesc luate in considerare riscuri/avantaje/aspecte importante. Insa daca femeia ajunge la concluzia ca nu doreste un copil si decide asta pentru ea, nu o poti forta sa iti poarte , in sila, copilul in pantece timp de 9 luni. Da, probabil o sa il iubeasca dupa ce se naste. Dar probabil ca o sa ii si poarte pica, desi e nevinovat. Si o sa te urasca pe tine, ca barbat. Si o sa ai un copil pe care o sa te lase sa il vezi cand vrea ea, dupa multe certuri si tarait prin tribunal si dupa ce decartezi anumite sume de bani. Si doaaaaamne fereste sa ai ceva boala transmisibila genetic de care sa nu fi stiut niciunul. Crede-ma, o sa iti reproseze asta toata viata. Pentru ca da, noi, femeile, suntem niste fiinte simpatice, care indura multe. Dar putem fi niste scorpii razbunatoare. Si scenariile in care un copil nascut astfel ii apropie pe cei doi sunt foarte rare, si demne de romanele lui Nicholas Sparks. Realitatea e altfel, iar in timpurile noastre e destul de greu sa tii o familie impreuna chiar si in conditii de laborator.

Si sa nu credeti ca o femeie nu se simte groaznic cand trece prin asa ceva. Daca nu e o fiinta insensibila pana la os, si-a pus mii de intrebari si a luat decizia asta cu sufletul strans si fara nici un fel de bucurie sau intentie de a savura o victorie asupra masculului din dotare.

In concluzie, oricat de urat ar suna: nu incercati sa va obligati/santajati amanta/prietena/sotia sa va poarte copilul. Puteti sa mai asteptati pana va doriti amandoi un copil, puteti sa va despartiti, puteti sa refulati in social media si in cercul de prieteni. Furia, neputinta, ura o sa fie niste sentimente pe care le veti avea amandoi in momentele respective. Dar sunt exponential mai putin daunatoare decat consecintele pe termen lung.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.