În ultimele zile e cap de afiș problema românească a vaccinării. Modul în care statul a decis că, de fapt, bătrânii și bolnavii cronici sunt ultimii la vaccinări, prioritate având parlamentarii, polițiștii, preoții, funcționarii publici și cam tot aparatul de stat. Desigur, oamenii, din rândul cărora vin politicienii, au și ei probleme și strategii, idei, dar toți au aceeași problemă, la bază. Uită.

Mai țineți minte, când ne ținea Șică Orban în casă fără lege, de ne amendau polițiștii în funcție de ce șapcă purtam? Pe cine aplaudam noi, pe lângă eroii medici care închideau cabinete și se retrăgeau la moșie, ca să nu ne încurce?

Vă zic eu pe cine.
Pe curieri. Pe cei care vă aduceau mâncare. Pe șoferii de tir. Pe vânzătorii de la hypermarket, pe care toți îi compătimeam și le plângeam de milă, săracii, cum înfruntau ei virusul, fiind persoane esențiale în funcționarea societății.

Guess what, acum nu mai sunt esențiale pentru nimeni, ne doare în cur de ei.
Vă las să vă gândiți la asta.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.