Niciodată nu am reușit să fiu un tip organizat, în general. Dar de când mă știu, nu îmi iese poanta cu spălatul mașinii. Întotdeauna mașina mea e prăfuită, murdară, eventual zgâriată pe ici și colo, în locurile sensibile.

Nu vreți să știți cât de greu îmi era în tinerețile zbuciumate, când eram agent comercial, cu mașină de la firmă. Pentru că, dacă aveai ghinionul să ai ceva mai mult decât un matiz, erai mâncat, era ca și cum ți-ar fi dat un rolls royce phantom în leasing, nu o pocnitoare de octavia.

Prin urmare, trebuia să o spălăm în fiecare luni. Zi de zi, săptămână de săptămână, nu am reușit să merg cu mașina curată la adunarea de luni dimineață. Întotdeauna mi se întâmpla ceva. Ori mă trezeam târziu și nu mai ajungeam la împărțirea mărfii dacă spălam mașina, ori o spălam și nimeream într-o baltă sau lângă un tir cu ciment, ori pur și simplu uitam să o spăl.

Mi-am amintit de asta săptămâna trecută, când am spălat mașina, după care am intrat în gunoiul de sat unde locuiesc și în 50 de metri, era la fel ca înainte de o spăla.
Ieri am văzut că e soare, așa că am încercat din nou. Rezultatul, azi a plouat cu bulbuci, mașina mea e muci de murdară, iar eu refuz să o mai spăl vreodata :mrgreen:

Când viața îți dă lămâi, stoarce-le în ochii dușmanilor și astâmpără-ți setea cu lacrimile lor.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.