Poate va intereseaza un update la ardeii iuti.
V-am povestit zilele trecute suferinta prin care am trecut dupa ce am mancat niste ardeiuti murati buni buni buni, dar care au trecut prin mine ca palosul lui D-zeu si au lasat doar rani si suferinta pe unde au trecut.
Printre comentarii, a fost si dl. Bogdan, care mi-a zis ca, de fapt, problema e cu otetul din muratura, care tine stomacul ocupat si lasa capsaicina sa isi faca de cap prin interioru-mi fraged si gingas. Pe moment nu l-am crezut, recunosc, fugi ba cu muratura ta cu tot.

Dar cand am vazut, intr-o zi, frumusete de ardei iuti rosii, lungi si grasuti, la magazin, mi-am dat seama ca vreau sa verific. Apetitul meu pentru stiinta aplicata a castigat.
Asa ca, cu teama in suflet si hristos drept pavaza, am mancat un ardeiut de ala. Maxim jumatate, pentru ca era iute ca sufletul de soacra, cred ca si acum simt putina usturime pe o bucatica de limba.

A doua zi m-am trezit cu frica in suflet. Am deschis ochii, am privit cerul si mi-am spus Aceasta e ziua aceea cand voi suferi, cand voi lasa teama si durerea sa treaca prin mine. Voi înfrunta frica. O voi lasă să treacă peste mine, prin mine. Și, după ce va fi trecut, îmi voi întoarce ochiul interior și voi privi în urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi rămâne doar eu.

Doar ca…nimic. Recunosc, am fost sa las portia zilnica de Skittles in locul clasic al ablatiunii matinale si totul este…absolut ok. Exista o senzatie delicata de trecere, ca dupa un sex anal reusit, dar nimic altceva, totul este ca o gradina inflorita ce te dezmiarda si te iubesste.
Deci da, daca aveti probleme intestinale cu ardeiul iute, consumati-l nemurat.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.