Aseară mă uitam prin arhiva blogului, din plictiseală. Şi m-a luat aşa o senzaţie ciudată, cam indescriptibilă.
Pentru că am citit comentariile, mai precis linkurile din comentarii.

Atât de mulţi oameni care au trecut pe aici, jurând că îşi vor lăsa amprenta mai puternic, mai tare şi mai mult timp decât mine. Oameni pe care nu îi mai regăseşti nicăieri, deşi în comentariile pline de eternele înjurături îmi explică cât de tari sunt şi cum viitorul internetului e al lor.

A dispărut Andu, care mă scotea din minţi semnându-se la fiecare comentariu pe care îl lăsa Acelaşi copil care …, în locul punctelor de suspensie puneţi iubeşte/urăşte titlul articolului. Nu mai e cretinul dxn, care îl tot demasca pe visurât la mine în articole. A dispărut canadianu`, care probabil s-a angajat şi nu mai are timp de bloguri.

Parcă mai demult şi comentatorii aveau altă savoare.
E târziu şi mi-e frig…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.