În sfârşit, sunt în Deltă, mâncat, băut, cu o bere în faţă şi un Marlboro în scrumieră, pe terasa vilei unde suntem cazaţi, aştept cina inaugurală. Staţi liniştiţi, Obama e bine, deşi a fost terorizată de mersul cu şalupa. Dar să o luăm cu începutul.

Piariţa de la Festivalul Anonimul ne-a zis să fim la Murighiol la ora 13. Normal, aseară am băut până la 1 cu Patrick de la Happyfish, deci trezirea la 7 a fost o teroare, cu capul cleios, numai chef de plecat nu aveam. Am reuşit într-un târziu să ies din Bucureşti la 8.45, mergând furtunos cu Nova, care chiar prinde 130, în continuare.

Am ajuns în Tulcea la 12.30, gândind că ăia 40 de kilometri până la Murighiol o să fie floare la ureche. Ce vorbeşti Franţ, că drum mai desfundat decât ăla nu am văzut în viaţa mea. Sincer, ne-am riscat vieţile mergând cu 90 prin hârtoapele alea, acolo unde se putea.

Am ajuns la 13.10 în Murighiol la debarcader, unde desigur nu erau decât Bobby, Zoso şi Victor Kapra, care şi ei la rândul lor îşi riscaseră vieţile să ajungă al 13.00, desigur ei într-un merţan.
Între timp au mai venit şi alte celebrităţi (sic!), Marcel Iureş, Irina Margareta Nistor, Cotabiţă şi Bendeac (pe ăştia i-am recunoscut eu), iar într-un final, la ora 15, am plecat cu 2 şalupe.

Din care una, desigur, s-a stricat pe drum. Şi mergeam 1 kilometru, mai stăteam 20 de minute bălăngănindu-ne pe ape, aşteptându-i pe nefericiţii care plecaseră în şalupa ucigaşă. Pitici Gratis nu a mai rezistat, a cerut voie şi s-a pişat în apă cu elan, de pe marginea bărcii, timp de 2 minute, doamnele întorcându-şi delicat capetele, să nu cumva să prindă nişte stropi. Eu între timp mă gândeam la o soluţie identică, deşi mi-era cam jenă, dar în acelaşi timp binecuvântam inspiraţia divină de a mă căca în benzinăria de la intrarea în Tulcea, că altfel, ce făceam??

Până la urmă am ajuns, am mâncat un ceva peste cu usturoi şi mămăliguţă drept gustare, plus nişte clătite delicioase, am băut o bere. Din păcate, băutura e moka doar cea servită în restaurant la masă, aşa că a trebuit să sacrific nişte mărunţei pentru câteva cutii. De Ursus, desigur.


Cam asta fu tot pe ziua de azi.
Mai aprind o ţigară şi îi aştept pe cei mai sus menţionaţi, care s-au dus să îşi spele onorabilele dosuri în apa mării negre.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.