Ai avea puterea să îl deconectezi de la aparatele ce îl țin în viață pe cel ce ți-a fost părinte, iubit, copil sau prieten? Ai putea renunța definitiv la orice scânteie de speranță?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

43 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1
    ovi sirb

    Nu.

  2. #2
    ARHI

    daniel, cand o sa ai ceva de spus, te astept. pana atunci mai mergi acolo unde gasesti ceea ce vrei. haipa.

  3. #3
    TVdece

    Am incercat sa ma pun in situatia respectiva. Mi s-a facut piele de gaina. Categoric nu.

  4. #4
    okthx

    intrebarea este inutila pana cand nu esti in situatia respectiva. oricat de mult ai incerca sa rationalizezi, fiecare caz este diferit si fiecare om poate reactiona in ambele sensuri.

  5. #5
    Indyra

    Intamplator am fost in situatia asta. NU. in momentele alea te agati de orice fir de speranta ..oricat de mic sau infim ar fi el…si speri la minuni … eu n-am putut..desi sfarsitul a fost acelasi ..desi eram constienta ca nimic din ce as face nu l-ar mai aduce inapoi….

  6. #6
    camil

    cat timp mai exista o speranta si o sansa cat de mica, evident ca nu. daca insa e in moarte cerebrala de ceva vreme…da. si apoi as dona organele care sunt bune

  7. #7
    Meekuu

    Ar trebui sa fii capabil să gândesti la rece treaba asta în momentele respective. Iar atunci când e vorba de o persoana apropiata nu poti face lucrul asta. Iti ia ceva timp ca sa pierzi orice speranta.

  8. #8
    Traian

    Nu vrei sa stii cum a fost anul trecut cand a trebuit sa decid eu sa-mi “adorm” motanul . Decizia- chiar daca stiam ca e corecta – a fost iadul pe pamant . Nu cred ca as putea pentru un om.

  9. #9
    mihai

    NU

  10. #10
    nina

    Aproape ca am fost in situatia asta cu o matusa anul trecut. N-am avut curaj sa decidem nimic, in cele din urma tot a murit, cu toata conectarea lor la aparate. 🙁

  11. #11
    Cata

    La rece iti spui ca “da”. Oarecum, am fost in situatia descrisa de tine si mi-am dat seama ca nu as fi putut face asa ceva.

  12. #12
    cristian

    Nu.

  13. #13
    maddy

    grea intrebare, speranta moare ultima si probabil si daca doctorii ar spune ca ramane leguma toata viata tot as spera ca`si revine.

  14. #14
    Gheorghita Teodoru

    Nu, nu as putea. Ma sperie chiar si gandul ca intr-o zi cei pe care ii iubesc nu vor mai fi. Sa fiu eu cel care scoate aparatul din priza mi se pare absurd.

  15. #15
    matza

    Depinde de cati ani am scanteia aia de speranta. Daca-s multi, probabil m-am mai gandi si la “Da”, nu doar la “Nu”.
    Dar nu vreau sa aflu ce as alege.

  16. #16
    Icegrim

    dar pe un anume buton am apasa cu totii… 🙂

  17. #17
    Emma

    NU !

  18. #18
    Nea Gică

    Da.

  19. #19
    Pavel

    Cu ce intrebari mai vii bre, Arhi. Eu zic ca nu. Daca e sa moara, sa moara ca “asa vrea el”, nu ca asa am vrut eu.

  20. #20
    Isolda

    Da !!!

    Si asta pt ca ma gandesc ca as putea fi chiar eu cea care ar trebui deconectata ….poate . Si atunci , as dori ca cei ce-mi sunt aproape sa ia decizia buna : deconectarea .
    Sunt un om mult prea activ , iubesc viata mai mult decat orice , am fost dintotdeauna o rebela , nu m-am supus niciunei reguli niciodata . In viata mea doar eu fac regulile iar una dintre aceste principale reguli este ca …..daca tot esti viu atunci trebuie sa arati, sa simti si sa te comporti ca atare .
    Nu m-ar satisface cu nimic sa fiu vie insa imobilizata la pat , poate pt totdeauna, poate pt 20 de ani ( Gisssssss ) .

    In plus, ce se aseamana se aduna . Cei ce ma inconjoara sunt la fel de ” nebuni” ca mine deci STIU ca subscriu celor sustinute de mine .
    O viata traita cu demnitate merita o moarte la fel de demna .

  21. #21
    cosm1n

    DA/NU

  22. #22
    mugur

    NU!

    sa-L lasam pe Dumnezeu sa-si faca treaba

  23. #23
    Robintel

    Da, dar sper să nu fie niciodată cazul să o fac.

  24. #24
    alexino

    Da. decat sa se chinuie mai bine asa.

  25. #25
    Filip

    Da as putea sa o fac si mi-as dori sa existe si pt mine astfel de persoane care sa faca acelasi lucru daca va fi cazul !

  26. #26
    MoniManu

    Pentru momente de genul ar fi bine sa se implementeze un sistem asemanator cu donarea de organe prin care omul sa zica ca, daca va fi in situatia respectiva, vrea sau nu sa fie deconectat.

  27. #27
    VaduBlog

    Daca constiientizez, ca asa il scap de suferinta, da… as face asta… Dar doar in acea conditie

  28. #28
    Dictionar roman englez

    Da
    Si am zis si o sa las vb daca ajung asa vreau sa fiu trecut pe linie moarta nu vad rostu si scopu ca , sa tinem in viata legumele

    Eu daca ajung leguma vreau sa fiu adormit

    Cate resurse si bani amn economisi daca nu am tine in viata toate legumele ….
    Oricum ce viata mai e aia cand esti tinut in viata de aparate si esti o leguma ce viata mai e ma ziceti voi astia care au sarit repede cu NU …sau iubiti cadravele ?

  29. #29
    Arthur

    Depinde. Nu as face-o daca stiu ca exista speranta, dar decat sa fie numai chin… E probabil cel mai greu lucru pe care trebuie sa-l faci, dar cateodata o poti face chiar din dragoste pentru cineva ca sa nu il lasi sa se chinuie infernal o viata intreaga… In acelasi timp probabil ca toata viata as ramane marcat de acest eveniment. Fereasca Dumnezeu pe toti de asa ceva…

  30. #30
    dana

    am trecut prin asa ceva si sa va spun un lucru inainte sa mi se puna un nod in gat. treaba cu sa nu se chinuie este o prostie spusa mult prea usor. spun asta pentru ca orice crestere a pulsului este o speranta ca isi va revenii, orice miscare spasmatica involuntara este o nebunie si o speranta ca se reface!!! cand vezi semne care se confunda cu viata in omul pe care il iubesti….da acum le pot numi semne care se confunda viata…

  31. #31
    criserb

    Sunt si eu pentru DA, sunt momente in care trebuie sa iei o hotarare, oricat de greu ar fi 🙁

  32. #32
    sin

    Da.

  33. #33
    cristi

    NU, speranta e tot ce avem!

  34. #34
    dojo

    Mintea imi spune “DA”, inima insa nu m-ar lasa. Ar fi o decizie “corecta” pe care trebuie sa ai mare putere sa o iei. Nu vreau sa fiu intr-o asemenea situatie.

  35. #35
    tizul

    Da. Atunci cand a fost situatia si eu am fost singurul care am cerut-o, eram cel mai tanar din neam, asa ca l-au lasat inc-o saptamana sa se chinuie. Mofina nu mai avea efect, era prea putina si sarea patul in sus cu el, caci era legat de pat. Problema e cum duci toata viata in carca acest DA, caci gandul cu “Dar daca mai era loc de-o minune pe care eu n-am permis-o…” nu ai cum sa-l opresti. Fereasca Dumnezeu si pe dusmani de asa ceva!

  36. #36
    Moldoveanca

    NU! Categoric NU! Mai ales in Romania NU NU NU! Pai frate, in spitalele noastre sunt in stare sa-ti spuna ca nu mai e nici o sansa doar pentru ca le este lene sa ii schimbe plosca de sub fund inca o saptamana pana isi revine omul! Daca ai stomacul tare, citeste asta, pe mine m-a socat:

    balonul-imobiliar.blogspot.com/2009/09/banii-problema-nr-1-sistemului-medical.html

    Deci clar NU!

  37. #37
    victoria

    Da. Decizia e luata deja, in caz ca ni se intampla ceva. Bunicul sotului, un om pe care l-am iubit nespus, a facut atac cerebral. in ultimele minute de luciditate( a vorbit, dar auzul nu mai functiona) i-a zambit bunicii si i-a spus ca stie perfect ce are de facut. Nu a vrut ca noi sa il tinem in viata doar cu aparate. A plecat linistit, fara dureri.
    E o decizie grea, intr-adevar, dar gandeste-te ce ar vrea persoana respectiva. Cata vreme ai avut o viata pe care ai trait-o frumos nu cred ca vrei sa fii tarat in viata de ceilalti. Personal, daca ar fi sa mor maine, i-as aduna pe toti in jurul meu, le-as spune la revedere si as pleca. In caz contrar, sa ajung in aparate si sa ma lase acolo, le promit ca dupa ce mor ii bantui 😀 Aaa, ca fapt divers, e mai usor sa se impace cu gandul mortii o persoana credincioasa decat un agnostic. Macar credinciosul trage speranta ca mai traieste in viata de apoi, dar eu…

  38. #38
    tizul

    Am un prieten bun, care-a sters kktul de sub ma-sa 2 ani de zile, timp in care asta, in clipele de trezie, il blestema, arunca cu toate cele, etc In ultimul an era mai mult pe aparate, inconstienta… Cand ii pomenesti de ma-sa se vede pe fata lui, n-o vede pe cea care l-a crescut si iubit, ci senila sursa de biomasa. Prefer sa raman in mintea copiilor ca om, chiar daca risc sa pierd niste prezumtivi ani de batranete, asta in ideea ca mi-as reveni spectaculos in ciuda previziunilor tuturor…

  39. #39
    dumitru

    din ceea ce cred eu despre mine – cred că nu aş puteadar cel mai sigur NU.

  40. #40
    AlexB

    Da,am facut-o.Aveam 20 de ani (anul trecut) cand cel mai bun prieten,a cedat in urma pierderii familiei sale.S-a impuscat in cap si a stat in moarte cerebrala 2 luni.Dupa 2 luni,fiind singurul care mergea la el zilnic,doctorii mi-au dat ingrata sarcina.Stiti cum e?Te rogi sa nu scrie pixul,cauti cel mai mic semn care sa te faca sa nu o faci insa cand pui pixul pe hartie,vezi ca scrie mai bine ca oricand.Cu o singura semnatura,iei o viata, si dai altora sansa de a trai.Nu le doresc nici dusmanilor sa ia decizia asta,insa stiu cu siguranta ca am luat decizia corecta.

  41. #41
    AlexB

    Inca ceva,nimeni nu poate spune daca va avea sa nu puterea.Nu poti sti pana nu esti fata in fata cu situatia.Nici eu nu as fi crezut vreodata ca voi putea si…….

  42. #42
    Crusher

    nu. sunt egoist.

  43. #43
    Crisia

    Eu am putut spune da cand am realizat ca, de fapt, si daca si-ar fi revenit Maia n-ar fi fost deloc mai bine.
    Multe ganduri te chinuie in astfel de situatie, dar eu una cred ca in final nu-i alegerea noastra, indiferent ce alegem.