Iau ieri copiii de la afterschool, ușor pe grabă, deoarece, ca de obicei, uitasem, era și aglomerație la ieșirea din satul unde îmi desfășor trista viață, așa că am ajuns cam târziu.
După ce îi iau, avem, tot ca de obicei, o discuție, în care eu îi întreb ce au făcut la școală, cum a fost la after, dacă au fost cuminți, dacă nu s-au certat cu nimeni, dacă Andrei nu a bătut pe nimeni, chestii de astea.

Desigur, răspunsurile standard, totul a fost minunat, am fost cuminți, nu ne-am certat cu nimeni, ascultători foc, la fel de ca de obicei, Andrei și-a manifestat ura față de învățătoarea lui care nu îi înțelege spiritul boem care îi cere să plece prin clasă în timpul orei.

La un moment dat, fiica ciulește urechile și începe să se lamenteze TATI, SĂ NU ÎMI SPUI CĂ EU AM AVUT TELEFONUL LA MINE TOATĂ ZIUA ȘI NU AM ȘTIUT! Se pare că îi suna telefonul de prin rucsacul ei fără fund.
La care Andrei, privind-o gânditor, îi spune:

– Așa, da? Azi, când mă dăduse borșul pe gură și ți-am zis să suni acasă, nu aveai niciun telefon, da? Și acum ai telefon?? După care se întoarce spre mine, vesel nevoie mare:
– Tati, să știi că mi se mai mișcă un dinte din față!!

Ca idee, stătea cu gura agățată de bancă și s-a împiedicat în cădere, asta a fost explicația. Nu am vrut să intru mai adânc, pentru că nu vreau să îi transform în fătălăi cărora le e frică de o muscă, doar m-am asigurat că e întreg. Mai zilele trecute, când am plecat de la after, am ieșit împreună cu o doamnă și fiul ei, care se alerga pe scări împreună cu fiul meu. Desigur, îmbrâncindu-se, au căzut amândoi de-a berbeleacul. De abia se ridicaseră, râzând, când începe mă-sa ăluia să urle la el de ziceai că tocmai murise ȚI-AM ZIS SĂ NU MAI ALERGI!!! DACĂ ÎȚI RUPEAI CEVA!!!! EȘTI UN NESIMȚIT, NICIODATĂ NU ÎNȚELEGI CĂ E SPRE BINELE TĂU CE ÎȚI ZIC!! MARȘ LA MAȘINĂ MAI REPEDE, SĂ VEZI CE PĂȚEȘTI TU ACASĂ!!

Se uita fi-miu la mine, nu înțelegea ce se întâmplă. I-am explicat în mașină că doamna e nebună. A părut satisfăcut de explicație, sper să nu i-o transmită și colegului.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.