Contul meu
Cunosc o tipă care a plecat de la un job, sătulă de muncă multă, voia o pauză. Se înțelegea bine cu colectivul, singurul șef direct era CEO-ul, doar că munca era noapte-noapte. Adică ajuns la birou și la 5-6 dimineața și plecat când dă dumnezeu. Evident, primea și bani pentru asta, dar ce să faci cu banii, când tu îți vezi copilul duminica după-masa, că în rest ești la muncă? Doar să te lauzi ca cocleții că te duci, în ianuarie, în Maldive sau Mauritius, să simți nisipul alb cu îți intră în toate orificiile. Anyway, după o perioadă, ghici ce, s-a întors înapoi la ăia, i-au făcut o ofertă pe care nu o putea refuza, așa că a realizat că munca te glorifică. Long story short, yada yada yada, acum pleacă din nou.
Ce voiam să zic este că, în cultura românească, există această cutumă, cum că angajatul nu vrea teambuildinguri și să dea banii pe torturi de ziua fiecărui coleg, că așa se gândește aia de la hasher că se sudează colectivul, ci vrea bani mai mulți (să ne înțelegem, persoanele din IT sunt exceptate, știm cu toții care e nivelul de nevoie și interacțiune umana al programatorilor).
Din vasta mea experiență, de ambele părți ale baricadei, vă pot spune că un angajat, omul simplu, aurea mediocritas, dacă ajunge la punctul în care își justifică lipsa entuziasmului la muncă prin faptul că vrea un salariu mai mare, omul acela, de fapt, este nemulțumit grav de ceva ce se întâmplă acolo, la job, în cadrul colectivului sau la tipologia muncii sale. Este verificat și răsverificat, degeaba îi mărești salariul, după câteva luni o va lua de la capăt, iarăși va argumenta că e plătit prea puțin pentru ceea ce face.
Ideea e că angajatul, forța de muncă, este o resursă inepuizabilă. Și, din punctul unui business, care are deja bugetate sume sensibile pentru resursa umană, sume care, pentru tine, sunt ininteligibile dpdv al zerourilor din coadă, e de preferat să dai afară un angajat care vrea 20k în plus, dar, în același timp, este o infecție virală în colectiv și să aduci un alt om, care te costă 50k, dar are strălucirea și entuziasmul în privire, crede că l-a prins pe Iehuda de picior și va trece ceva timp până când va începe același ciclu al dezamăgirilor.
Repet, nu vorbim despre IT-ști.
– Da, dar…
NOU
Apropo de interactiune, ii zice nevasta-sa unui itist:
Opreste-te la magazin cand vii acasa si cumpara un salam.
Si daca are si oua ia 10.
Se duce tipul la non-stop si zice:
Vreau si eu un salam daca aveti.
Da, avem.
Aveti si oua?
Da.
Atunci dati-mi zece salamuri!
NOU
Baaa, din 3 href-uri si 2 acolade isi ia enshpe mii de salamuri, cine esti tu sa faci misto de IT-isti?
ps: Senor, cred ca la articolu’ asta o sa ai numa’ f’o 10 comentarii, venite de la alde Maithun, Corban si Freige, ca grosu’ comentatorilor o sa fie cam bosumflati:))
Sau sa gandim pozitiv, poate-s AF si nu se prind ca le-ai dat si lor la gioale.
NOU
If salam exist
Than buy 1
And
If oua exist
Than buy 10!
NOU
then
NOU
bun venit la editia 2002 calatis mangalia – glume bancuri si zicatori din perioada interbelica
NOU
>>then
Nu numai aia. E si un AND intre rezultatul actiunii de a cumpara 1 salam si intrebarea despre existenta oualelelelor. Adica daca cumva operatiunea de a cumpara salam nu are success (da eroare cardul, nu are marunt vanzatorul etc) nici nu va mai intreba daca are oua.
Sunt sufletul petrecerii stiu.
NOU
=))))))))))))))) aitisti:))))))
NOU
ne-am luat trigger :)))
NOU
Dar daca nu are salam dar are oua el nu ar mai trebui sa cumpara nimic, in schimb daca are salam si nu are oua el totusi a cumparat deja un salam, ceea ce e o greseala de interpretare din partea lui!
NOU
>>ceea ce e o greseala de interpretare din partea lui!
Nu, nu este. Este o chestie care musca de fund programatorii ne-experimentati care pun apeluri de functii cu efecte secundare in expresii logice. Daca a cumparat salam si nu are oua salamul ramane cumparat. Daca trebuie sa se intoarca fara nimic in cazul in care exista salam dar nu exista oua (gen vrea sa gateasca omleta cu salam, are nevoie de amandoua, nu are ce face doar cu una) trebuie rescrisa, si trebuie tratate corect toate cazurile de eroare:
– nu are salam
– nu are oua
– are oua dar nu 10
– are 10 oua dar in timp ce cumpara salamul alt client cumpara oua si nu mai raman 10
– etc.
NOU
Degeaba ai salam daca nu ai oua.. (din ciclul: glume de autobaza)
I’l let myself out..
NOU
E cunoscut faptul ca aitistii nu au oua.
NOU
Sunt convins ca exista un pachet NPM pentru cumparat salam. Sigur, are 200 de dependente si daca ajunge deprecated o sa faca sotul AVC dar io unul nu stau sa scriu de la zero.
NOU
Daca nu scrieti astra intr-o functie lambda nu sunteti programatori.
NOU
@nea_zăpadă, eu zic că încearcă să-i convertească.
if(isset($salam) && $salam!=''){
$this->getSalam(1);
}else if(isset($ouă) && $ouă!=''){
$this->getSalam(10);
}else{
$this->getScoică();
}
NOU
Whaaaat, Nea Ilie e aitist si nu artist???
NOU
Pehașpist și Pașoptist
NOU
Prima parte e pentru Maithun, si daca pica vreo scoica si pentru noi, restul, sa fim fericiti, zic… discriminare, dar macar e pozitiva!
NOU
Mersici și pupici, Diego 🙂
Maithun, pionier fără mofturi, a mâncat mult salam cu soia
NOU
Sunt perfect de acord,. Ca unu’ care acum castiga de vreo 60 de ori mai mult decat primul salariu avut pe CIM, fiecare marire de salariu te tine fericit intre 2-4 luni, dupa aia te obisnuiesti rapid and your back to square 1.
Si nu inteleg de ce excluzi ITistii din discutie, tocmai ei, care sunt platiti nemeritat de mult, si care nu au probleme de genul ca mor de foame din cauza salariului, ar trebui sa inteleaga asta primii.
NOU
Ce te face să spui asta ? “sunt platiti nemeritat de mult”.
Sper că nu are legatură cu implementarile făcute de @Diego & @Radu. Sigur ei nu sunt IT-iști.
NOU
sunt platiti nemeritat de mult, din ce punct de vedere?
treaba e simpla: daca eu produc atat cat sa fiu platit cat trebuie + income firmei – nu vad de ce decide boris ca sunt platit mult / putin / nemeritat
NOU
Daca sunt platiti nemeritat de mult atunci faceti-va singuri sistemele de care depinde lumea moderna 🙂
Usor de tot IT-ul asta unde rata de burnout inca din facultate e masiva pentru ca oamenii literalmente nu au IQ-ul brut necesar pentru a trece de examene.
NOU
Nemeritat de mult pentru ca:
1. 80% din IT e o bula care se hraneste cu banii tipariti aiurea si dat lui alde musk, bezos si altor fonduri de investitii sa ii sparga pe prostii. Nu tre’ sa lucrezi doar la meta, google, etc ca sa beneficiezi de astia. Si daca lucrezi la emag sau olx (naspers) sau uipath sau in general daca lucrezi la o firma care are un “fond de investitii”, bursa in spate sau clienti care beneficiaza de bani gratis, tot esti in situatia asta
2. pentru ca salariile lor nu sunt corelate cu piata muncii din Ro. Nu e vorba ca ITul are salarii mai mari decat restul (ca peste tot in lume, din cauza de pct 1), dar la noi asta este si discrepanta asta.
NOU
Boris, am vrut sa explic niste lucruri dar apoi am realizat ca tu crezi ca firmele astea de IT malefice sunt un fel de bugetari unde se baga doar bani. 🙂
Investitorii aia se mai uita si la chestii insignifiante anual cum ar fi profitul, incasarile, randamentul firmei.
Si da, ITul din RO nu e platit la nivelul salariilor din RO pentru ca este munca externalizata. Daca John vrea sa economiseasca bani in US, da afara 2 devi de la el platiti cu 100k fiecare si angajeaza 4 devi in RO cu 50k fiecare. Aceeasi suma, mai multi oameni.
E 50k un salariu standard in RO? Nu chiar… e un deal bun pentru John? Oho, sigur ca da…
Inlocuieste RO cu Polonia, Ucraina, India, Costa Rica si multe alte zone cu forta de munca ieftina si ai fix acelasi scenariu.
Problema e ca, atunci cand se ocupa resursele, costul creste invariabil asa ca la un moment dat John nu mai face economii in RO si se muta la urmatoarea tara mai ieftina de pe lista.
E doar business…
(Băgaț repede furcile în ITiști și în salariile lor nemeritate)
NOU
Boris, ce te mai roade invidia si te fute grija.
NOU
Pai nu era vorba ca “nu mai asteapta 100 de oameni la poarta” ca pe vremuri? De unde sa angajezi noi oameni?
NOU
Apropo, cum merge jobul tau:
ibb.co/mXB1hdw
NOU
Partial adevarat. Tocmai am trecut printr-un proces de recrutare sa aducem oameni noi in companie si pentru majoritatea, motivul schimbarii era fix banul. Ce-i drept, nu oferim pachete bonus si alte chestii pentru ca oricum toti lucram remote de pe 4 continente diferite.
Ce pot spune este ca companiile inca merg pe acelasi principiu cinic. Un exemplu:
Compania X are 10 angajati, platiti in medie cu $100k/an (adica $1.000.000 buget de salarii anual) care sa zicem ca e cu 20% sub media pietei. Se risca sa stea asa chiar daca nu toti cei 10 sunt multumiti si DACA pleaca un angajat, iau unul nou pe putin peste media pietei ca sa fie atractiva oferta, sa zicem 130k/an. Bugetul total al companie o sa fie de $1.030.000/an. Daca ar fi sa mareasca cu 20% salariile tuturor, ar ajunge la un buget de $1.200.000/an pe cand asa, fac o economie destul de serioasa. Chiar si daca pleaca 2 sau 3 angajati, tot ies pe plus. Cazurile in care sa plece juma de firma sunt extrem de rare.
Asa ca, intotdeauna sa va ganditi cat de profitabili si de neinlocuit sunteti pentru companie. De acolo porneste totul. Pentru ei, sunteti doar un numar pe hartie.
NOU
DE aia cand pleci e bine sa dai sfoara in firma ca e loc de mai bine. Eu asa am facut si am luat gramada dupa mine catre o alta firma. Cred ca ma au in gat de nu se poate din firma veche… nu mi-au mai scris, nu mai nimic. Manageri care ma chemau la bere, la gratare. 😀
NOU
is doua chestii.
1. ce salariu ai
2. care e salariu pe piata
Daca ai un salariu mare si cam aia e media pe piata, sansa sa iti creasca salariu e destul de mica. Prin tari vestice oricum, cresterea salariului brut insemna “meh” la net. Deci, aici intervin cacaturile din afara lui. Cum te intelegi cu colegii. Esti ascultat la munca. O freci sau bagi material.
Daca ai salariu mic sau sub medie iti cam bagi pula in teambildinguri.
As zice ca aici de vina e si piticu gratis. Ca el incepuse cu glume d-alea ca nu tre sa fii prieten cu colegii de munca si ca cacaturi. Vorba aia, stai 8 ore cu oamenii aia, de ce v-ati imprieteni?
NOU
E inflatie mare, normal ca iti cer bani in plus dupa cateva luni, deja li s-a devalorizat vizibil rasplata pentru aceeasi munca.
NOU
Daca vrei/preconizezi performanta mediocra atunci da, angajatii mediocri sunt o resursa (aproape) infinita.
NOU
Comentez doar legat de primul paragraf – va povestesc situatia noastra ca sa intretinem discutia. De cand suntem impreuna (sa tot fie 10 ani), am castigat intotdeauna 2-3x cat ea. Intre timp ne-am casatorit, avem si un copil, am realizat diferite prin viata.
Ea s-a intors recent la munca si ambitiosi cum suntem amandoi, a ales o oferta 1.5x fata de cealalta, fiind constienta ca volumul de munca si responsabilitatile sunt undeva la 2x. Am aflat curand ca de fapt responsabilitatile sunt la vreo 4x si se gandeste serios sa renunte.
Faza e ca suntem in punctul in care ea nici macar nu mai are nevoie sa munceasca, ne intretinem noi trei din salariul meu. Si ne gandim serios ca poate ar trebui sa renunte si sa isi vada de pasiuni.
E un moment pe care nu mi l-am imaginat acum 15 ani iesin coate goale de pe bancile facultatii. Nu ma laud, e doar o realizare ca prioritatile se mai schimba in viata (uneori provocate de schimbarea situatiei materiale).
NOU
congrats. dar nu uita ca si tu ai nevoie de relaxare si sa iti vezi de pasiuni
NOU
Poate ca pasiunea lui o fi nevasta, eu am auzit legende urbane cum c-ar exista si cativa d-astia.
NOU
Dupa concediul de crestere a copilului am incurajat-o pe soție să muncească, atât cât crede ea, pentru a avea independență financiară. I-am spus că dacă eu mor, devin alcoolist sau o iau razna, ea trebuie să aibă posibilitatea de a-și continua viața și de a avea grijă de copil. Fiind valabila și reciproca. Iar odată ieșit din câmpul muncii și având o perioada mare de pauza este cam dificil sa reintri. Pe lângă asta mai este confortul psihic ca nu depinzi de cineva și care îți da un sentiment de libertate.
NOU
Cam cum zic nea_zapada si Eu – vreau ca si ea sa ajunga intr-un punct in care poate sa se intretina singura + copil in caz ca se intampla ceva cu mine; deci pasiunea mea e ea 😀
NOU
frumos spus
NOU
Un programator adevărat ia 2 salamuri daca au oua.
NOU
Si numai un programator ar putea sa inteleaga gluma asta.
NOU
Lucrez în Suedia. Programul de munca este 8-17, luni-vineri, insa ești încurajat sa vii pe la 9-10, si sa pleci oricând intre 14-16, ca să ai timp sa stai și cu familia, sa iti iei sau sa iti duci copilul la scoala. 2-3, zile pe săptămână, poți lucra de acasă. Dacă ploua, ninge, sau nu ai chef și îți vine să te cerți cu toată lumea.
Daca ești răcit, stai acasă pana iti trece, ca să fii sigur ca nu iti îmbolnăvești colegii. Nu intereseaza pe nimeni patalama pt concediu medical pt ca stai acasă 1-2 săptămâni.
Este absolut ok ca în timpul videoconferintelor sa zici pardon, și sa te duci sa ai grija de copil.
Reușesc sa fac mai mult și mai bine, într-un timp mai scurt, probabil pt ca nu mai sunt stresat, frustrat, și cu mintea în alta parte. Sincer, am fost surprins de chestia asta.
La munca, spațiul e complet deschis. Nu exista birou’ lu șefu’. Poți lucra oriunde vrei in clădire. Pe jos, pe fotoliu, pe canapea, în picioare sau întins pe perne, la birou, sau stand în cap. Spatiile închise sunt pt videoconferințe, sau pt a iti suna nevasta, dacă are nevoie sa tipe la tine o ora, fără sa îi deranjezi pe colegi.
30 de zile concediu pe an, și 15 zile pt mers acasă, la tine in tara, sa iti vezi familia sau ce o fi.
Salariul e ok. Imi ajung sa strâng de un avans și pt o rata pt un apartament de 4 camere de 120 mp si sa merg în vacante de o luna pe nu știu unde.
Drumul la și dinspre munca e fără frustrări. Nu e trafic, si nu e aglomerat in transportul în comun. Mereu e loc liber, iar da scaunele pt părinți cu copii mici sau pt bătrâni nu se atinge nimeni, dacă nu se califica din acest punct de vedere.
Nu exista mașini cățărate pe trotuar pe care sa fii obligat sa le ocolești cu căruțul prin trafic. In multe zone, limita de viteza este 30km/h cu prioritate pt biciclete și pietoni. Nimeni nu se grăbește nicăieri.
Cercul de prieteni se face la munca sau printre vecini. Ne ajutam chestii, carat și instalat mobila, taxe, ne vizitam. In general, fără prietenii și pile, este foarte dificil sa iti găsești un loc de munca aici.
In Romania, nu am fost niciodată asa de relaxat, și trebuia sa lucrez 12 ore pe zi
uneori și în weekend, pentru un venit similar (ca putere de cumpărare).
Prefer sa am timp sa stau cu copilul și soția în detrimentul unui venit cu multe cifre, fără sa ma pot bucura de niciunul dintre lucrurile pe care teoretic mi le-aș putea permite. Momentele importante din viata și fericirea familiei ca ești acolo, cu ei, nu pot fi cumpărate.
Nu sunt ITist.
NOU
nice
NOU
Astia care aveti bani destui cat sa nu va fie frica de pierderea serviciului ar trebui sa bateti cu pumnul in masa si sa intrati ca buldozerul in cultura organizationala din Romania, ca s-o schimbati catre genul descris in comentariu. Daca sunteti de acord cu tipul ala de atmosfera de lucru, bineinteles.
NOU
cultura organizationala in corporatii e data de leadershipul extern. crezi ca in compania lui Ioan ar fi la fel, daca legile statului nu ar fi de asemenea natura?