8 Martie, o sărbătoare escaladată

Cam toate reclamele pe care le vad sunt adresate femeilor, cu exceptia catorva despre bere, gel de barbierit si ulei de motor. In rest, pana si cele la medicamente de prostata sunt adresate femeilor – “Iubitul tau sufera de urinari frecvente in timpul noptii?”

Eu cred ca si propaganda marxista a avut si inca are (neoficial) un filon important dedicat publicului feminin. De ce? Pentru ca Eva musca din mar inaintea lui Adam, iar daca Adam initial era impotriva, finalmente ii va urma calea femeii (mai ales daca mai are si un copil cu ea). Daca vrei sa popularizezi rapid un regim, fie el si totalitar, e inteligent sa te dai bine pe langa femei, pentru ca in felul asta ii aduci la tine si pe barbatii carora nu le place ce faci tu dar care, in acelasi timp, nu pot rezista in fata gingasiei perechii lor de suflet. “Lasa, Iubi, nu e asa rau nea’ Leny, uite ne aduce flori pe opt… plus ca isi iubeste mama foarte mult, deci clar nu poate fi un om rau.” Nu stiu daca istoric a fost chiar asa… dar se desprinde usor ideea.

Din cate inteleg, feminismul face parte din aceeasi ciupercarie. Nu inteleg totusi cum e posibil ca in partea asta moderna si civilizata a lumii, egoismul si nemultumirile majoritatii femeilor sa fie direct proportionale cu privilegiile ENORME pe care le au. Nu intreb cu rautate, serios.

Eu cred ca in viata, de unii singuri, suntem singuri. Avem familii, prieteni, colegi, vecini de bloc… Dar cat de apropiati suntem de ei? Ne aratam unii altora proiectii atent create, aproape holografice, care corespund mai mult sau mai putin cu nucleul nostru. Insusi faptul ca ne simtim stanjeniti reciproc daca nu suntem imbracati adecvat arata limitarile (importante si necesare) pe care le au diferitele tipuri de legaturi sociale.

In relatia dintre doi indragostiti toate aceste limitari dispar. Parerea mea e ca situatia “barbat+femeie=committed love” e singura in care nu mai suntem singuri, singura in care actorii isi dau jos mastile, costumele, cortina se trage, luminile se sting si incepe basmul. Este o legenda care spune cam asa: in vremuri antice, oamenii aveau patru maini si patru picioare. Marele Zeus era infricosat de puterea fantastica pe care o avea aceasta creatura cu opt membre si, din teama de a nu fi detronat, i-a despartit pe din doua si i-a blestemat, pe ei si pe urmasii lor, sa isi caute pentru toata viata jumatatea lipsa.

Acum, inlocuiti personajul fictiv Zeus cu oricine isi doreste sceptrul si coroana si imaginati-va cum ar fi o lume in care efectiv NI S-AR RUPE de propaganda lor, de publicitatea lor agresiva, de nevoile fictive pe care ei ni le creaza, de razboaiele lor, de disputele lor, de diferentele de orice fel in care ei ne fac sa credem etc. Sigur, pentru asta este nevoie si de educatie, bunavointa, empatie, altruism… si pana la urma de orice ne ajuta sa inlaturam “parazitii” care ne distorsioneaza perceptia, care ne fac sa avem reactii automate bazate pe FRICA. Care “ale lor”, care EI? De exemplu UNII producatorii de continut – unii autori, unii regizori si unii artisti deopotriva. Cand vine vorba de barbati, femei si relatiile dintre acestia, aproape toti creatorii propaga doua idei: promiscuitate fara limite SAU negarea absoluta a nevoii de a avea o relatie serioasa (for life, maybe), in ambele cazuri fiindca oricum… “barbatii sunt [motive]” iar “femeile sunt [alte motive]”.

In concluzie si despre opt martie, o respect pe maica-mea, imi respect surorile, imi respect iubita… si le-am respectat tot timpul. Opt martie e o zi draguta… la fel de draguta ca oricare zi petrecuta langa femeia sau barbatul potrivit, care va iubeste si pe care o/il iubiti.

Suntem mult prea preocupati sa ne cautam nod in papura unii altora, iar cand nu facem asta ne lasam hranite orgoliile de catre tot felul de iluzii – “Esti femeie, e opt martie si nu ti-a adus flori? E clar ca nu te merita! Sau poate te inseala? Iata aici zece pasi prin care sa iti dai seama!”

“We think too much and feel too little.”