S-a întors fiică-mea de la Brăila, locul unde se duce să aibă răsfăț 100%, că deh, singurii bunici, cu o nouă pasiune, pentru că bunica ei o învață toate lucrurile bune din lume. Aruncatul cu baloane de apă. Așa că, evident, a trebuit să îi cumpăr baloane de apă, care, sincer să fiu, nici măcar nu știam că există, nici măcar nu mai țineam minte că, la vremea mea, am avut și eu perioada mea de baloane de apă.
Doar că eu, venind din antichitate, foloseam drept baloane, altceva. De fapt, prima dată când am practicat sportul de-a aruncatul a fost atunci când am adus, de la Mitoc, niște saci de cartofi, pentru că, pe vremea luminatului împușcat, cartofi nu găseai nicăieri, de fapt nimic nu găseai nicăieri și dacă aducea cartofi la Aprozar (mă mir că nimeni nu folosește brandul Aprozar pentru vânzarea de legume fructe, având în vedere că jumătate din țară încă trăiește având amintirea numelui în memorie), deci da, dacă aduceau cartofi, erau mici, plini de bulgări de pământ și trebuia să cumperi tot ce îți punea ăla când lua cu fărașul cartofi și îți punea în plasă sau trebuia să cumperi cartofi dar și 2 conserve de mazăre verde, gen. Ca la librărie, când puteai cumpăra Amintiri Aproximative, de Vlad Mușatescu, dar doar dacă cumpărai și colecția de cuvântări de la Plenara Partidului Comunist Român, ale toarășului secretar general.
Am divagat puțin. Deci foloseam cartofi. Da, stând la etajul 9, fiind copil, neavând voie să ies din casă pentru că trebuia să fiu părinte de rezervă pentru frații mei mai mici, cărți nu mai aveam, pentru că mi le rupsese și aruncase mama, pentru că îmi stricam ochii și mintea, citind la masă, trebuia să îmi găsesc și eu o ocupație. Așa că mi-am găsit ocupație aruncând cartofi de la etajul 9 în capul trecătorilor. Din fericire, nu am nimerit pe nimeni, niciodată, mă înfioară doar gândul acum, ce s-ar fi putut întâmpla.
Pasul următor au fost prezervativele. Știu că poate vi se va părea ciudat, dar în orânduirea socialistă multilateral dezvoltată, prezervativele erau frowned upon, nu știu sigur dacă interzise, dar oricum nu aveai de unde cumpăra. Se făceau rost de la șoferi de tir, care aduceau din Polonia, Ungaria. Și am găsit undeva, ascunse, în raftul de sus din șifonier, o sacășică cu ele și am crezut că sunt baloane. Nu mi-a plăcut să le umflu cu gura, pentru că erau niște baloane unsuroase și aveau un gust de vaselină. Așa că mi-a venit ideea genială de a le umple cu apă și, exact, de a le arunca de la etajul 9, în capul trecătorilor. Acolo am nimerit. Și nu prea avea cum să mă prindă cineva, unde aruncam eu era între blocuri, toate apropiate între ele, toate cu 10 etaje, blocul meu avea 195 de apartamente și era mic. Aruncai pe balcon și jeap, te lăsai jos. Te prindeai dacă ai nimerit sau nu după urletele care se porneau, sau nu. Dacă erau urlete, te retrăgeai, obiectivul zilnic fusese atins. Dacă nu, next. Până am terminat prezervativele. Da, am luat bătaie că le-am terminat, evident.
După aia am mai umflat cu apă mănuși chirurgicale, dar acolo chiar nu prea aveai de unde să faci rost, așa că țineai de ele ca de ochii din cap, nu le aruncai pe geam, doar le umpleai și admirai cât de mari se făceau. Am încercat cu pungi de 1 leu, dar erau niște mizerii prin care curgea apă prin multiple găuri, așa că alea au fost cam ultimele experimente de gen.
Între timp, am mai crescut, am trecut la lupte cu cornete prin șantiere, dueluri cu spade de alun și protecție din capace de borcan, tras cu praștia la țintă prin oberlichturile deschise de la bucătăriile oamenilor, încercând să spargem becurile, plus alte ocupații simpatice.
Ce tare, cum am uitat eu de bombele de apă ale vieții. BIne, acum nu vă imaginați că o să arunce fii-mea baloane cu apă în capete de bucureșteni, mai ales că stăm la parter. Dar o să fie haios în parc.
Aruncam din cămin, în Regie. Pe călduri ca astea de-acum. Cu toate astea, fetele pe care le nimeream nu ne mulțumeau.
Nu-mi amintesc ce pungi foloseam. Unu mai tembel a scos chiar furtunul de la hidrant.
hidrant hidrant sau e eufemism la urinat de pe bloc?
Parca Corban sau tot un ciudat din asta povestea mai demult aici pe blog ca punea cuie si lame de ras in cartofi si arunca de pe balcon, deci la baloane cu apa e o nimica toata.
Ai luat din alea pe pai de plastic cu elastic si cu racord la robinetul de apa?
a adus o mamica in parc. sunt niste baloane mici care se sparg usor si vin si cu un fel de vermorel sa le umpli. pe caldurile astea s-au distrat copii aruncand intre ei.
la Braila stiu ca se practicau paparudele
Da:
Baloane de apă
Mere, pere
Struguri