Când am avut onoarea de a frecventa frumosul liceu pe care l-am onorat cu prezența-mi, părinții mei aveau o singură cerință de la mine. Să învăț singur. Nu meditații, nu pregătiri pentru facultățuri, nu profesori speciali.

Ok, nu mi-a reușit de fiecare dată, dar recunosc spășit că aveam o teroare să mă întorc acasă cu note proaste. Erau asumate, știam că o să le iau proaste, de exemplu geografia îmi e o necunoscută în continuare, la fel ca și matematica.

Dar niciodată, NICIODATĂ părinții mei nu au fost la școală, să îmi certe profesorii că îmi dau note mici.

Zeci de părinţi au venit, astăzi, în faţa Scolii nr. 56 din Bucureşti, în semn de protest pentru rezultatele mult prea mici pe care copiii lor le-au obţinut la Evaluare Naţională. Părinţii consideră că baremul a fost mult prea strict și că elevii au fost depunctaţi în mod greşit. Ei au semnat și o scrisoare deschisă adresată Ministerul Educaţiei în care cer specialiştilor să verifice încă o dată baremul de corectare.

Are you fucking kidding me, vorba poetului?
În loc să îți bați odrasla cu frânghia udă, pentru că 4 ani a fost o lepră cu gândul doar la porcării, tu faci grevă că au fost subiecte grele?

Doar asta și e suficient ca să înțelegeți unul din factorii care a dus la prăbușirea întregului ecosistem școlar din românia.

Părinții, cea de-a 7 a plagă.