Contul meu
Poate ca sint eu un individ mai ganditor asa sau poate ca ma tradeaza genele sau poate doar experientele negative si de multe ori chiar pozitive, m-au inspirat sa-mi pun mai multe intrebari decat altii si chiar decat mi-am dorit eu sa-mi pun in viata.
Cert este ca, de cand ma stiu, m-a preocupat problema calitatii vietii!
Tin minte ca la 9 ani m-au trecut prima oara fiorii constiintei, punandu-mi intrebarea cum o sa fiu la 40 de ani. Era anul 1978 si ma uitam la primul campionat mondial de fotbal din viata mea. Tin minte finala Argentina – Olanda, in care Mario Kempes a inscris 2 goluri si in care Argentina a castigat in prelungiri. Dupa meci, am iesit, noi baietii, in curtea scolii si am incins un fotbal pe cinste. Eram intr-o lume imaginara, toti eram mari fotbalisti pe teren, fiecare cu idolii lui in suflet, visam ca jucam in fata a mii de spectatori, care aruncau confeti pe teren. Ce sentiment maret aveam cand inscriam un gol, ce motivati eram si cat de mult ne doream sa facem spectacol pentru publicul nostru imaginar.
Sentimentul de euforie dupa victorie si dupa un meci senzational, in finala viselor noastre, era asa de puternic incat la un moment dat am tresarit. In acel moment mi-am pus intrebarea daca voi mai putea simti la fel si cand voi fi batran. Traiam niste clipe asa de frumoase, incat ma durea numai gandul la ideea ca poate, la 40 de ani, voi fi altcineva, incapabil de astfel de sentimente. Imi doream ca toata viata mea sa pot ramane copil DOAR ca sa nu trebuiasca sa uit acele clipe!
Ma consider extrem de fericit ca acum la 43 de ani inca imi amintesc acele momente de fericire inocenta. Amintirile frumoase ne calauzesc prin viata si ne dau putere sa mergem mai departe in momentele de cumpana, care inevitabil, apar in viata noastra.
In decursul vietii am facut cunostinta cu suferintele si tragediile altora, lucru care m-a marcat profund. Nu intelegeam de ce unii oameni sint urmariti de suferinta, iar altii parca nu aveau niciodata probleme. Ma consideram un norocos si un privilegiat al vietii.
Pana cand s-a nascut Erik, cu paralizie cerebrala infantila. Erik m-a invatat ce inseamna cu adevarat suferinta. Nu se compara cu o durere trecatoare, oricat de mare ar fi. Cand moare cineva drag de langa tine, dupa un timp viata merge mai departe si suferinta dispare, incet, incet, lasand loc momentelor frumoase. Viata isi recastiga echilibrul si merge mai departe.
Dar ce faci cand suferinta este permanenta, pentru ca esti absolut nepunticios sa faci ceva pentru copilul tau, cand nu ai nici o perspectiva buna sau speranta in privinta sanatatii lui?
Cum poti sa traiesti zi de zi cu propria neputinta si cu suferinta copilului?
Exact, nu poti trai asa. Si atunci? Ce faci, iti iei adio de la lume continuind sa lupti impotriva unei lumi nedrepte? NU!
Si aici intervine miracolul vietii noastre, acea capacitate imensa de a fi fericit care zace in noi si care ne defineste ca si indivizi: CREDINTA.
Da, Baxt, Credinta. Crede-ma, intr-un fel sau altul, toti sintem credinciosi. Pentru ca asa sintem programati, pentru ca Credinta este un feature cu care ne nastem.
Diferenta este doar ca tot mai multi dintre noi renegam anumite feature-uri, pentru ca nu mai avem nevoie de ele si chiar ajungem sa ne fie rusine de ele.
Se poate trai in ziua
de astazi foarte bine si fara credinta. Lumea poate fi explicata in mod credibil si fara a-l aduce in ecuatie pe Dumnezeu. Plus ca nu ne mai putem identifica cu povestile nemuritoare despre un barbos ciudat si fii-su care vrea sa ne invete ce este iubirea, provocandu-ne suferinta…
Sa nu mai vorbim de firma care il reprezinta pe barbos si pe ai lui sfinti pe pamant. Si-au pierdut credibilitatea intr-o lume care este orientata exclusiv pe consum material si emotional…
Credinta de care vorbesc eu, se bazeaza pe convingerea ca viata a fost creata si nu este rezultatul hazardului cosmic.
Credinta mea este convingerea ca viata are un rol si un rost si ca nu este doar un consum de energie inutil.
Credinta este skillul de a nu te risipi (consuma) intr-o lupta pe care nu o poti castiga niciodata, tu ca si individ.
Credinta inseamna sa fi in stare (sa ai incredere) sa-ti pui intreaga viata in mainile creatorului tau (detasarea de sine)!!!
Credinta iti elibereaza mintea de durere si permite lucrurilor frumoase sa patrunda in sufletul tau.
Dupa cativa ani de intrebari fara raspunsuri, de lupta impotriva realitatii dureroase, am redescoperit esenta vietii mele.
Am gasit in mine un izvor nesecat de energie si pofta de viata, de a trai alaturi de Erik, asa cum este el, atata timp cat el va fi si cat eu voi exista.
Am regasit increderea in mine si in familia mea, astfel incat acest lucru s-a materializat in nasterea lui Christopher, copil perfect sanatos si plin de viata.
Absolut tot ce mi-am propus sa fac din acel moment in materie de business, in mod miraculos a reusit.
Pentru ca am avut incredere in mine si in partenerii mei si am stiut tot timpul ca va fi bine, intr-un fel sau altul.
Am invatat ca in spatele oricarei suferinte (sau esec), se ascunde o iubire (o sansa), care abia asteapta sa fie descoperita ca sa fie transformata in fericire (sau succes)…
NOU
Fain.
NOU
+1 la eftimie
NOU
+2 la eftimie !
NOU
Ma gandeam ieri ce sa-i transmit lui Baxt. Si mi-a venit in minte credinta de care ai vorbit tu aici. Ce pot sa spun e ca merita. Oricum ai fi, oricum te-ai numi, merita sa crezi.
NOU
Hary prietene, stiam pe deoparte situatia ta, te apreciez pt cum o gestionezi si cred ca e mult mai “acerba” decat a mea.
Baxt niciodata nu a renegat credinta. Niciodata! Totdeauna am preferat sa nu discut despre asta si nu o sa o fac nici acum. Este ceva intim pentru mine.
Nu sunt de acord insa cu asa zisii “profeti”, propovaduitori ai ecumenismului extrem, reminiscente ale lui Dumnezeu pe pamant (ei asa se cred) si mai ales cu biserica. (sunt si pe arhiblog cativa)
Pentru mine credinta nu este biserica.
Nu inchei fara sa iti spun inca o data sanatate multa celor dragi si sa ai succes in bussines ca si pana acum.
Eu de la inceput am simtit in tine un om deosebit, chiar pana sa aflu de problema ta.
NOU
Foarte multă lume confundă religia cu biserica şi cu credinţa. Toate sînt lucruri diferite.
Religia = un set de reguli de viaţă
Biserica = organizaţie orientată spre profit, în orice religie
Credinţa = esenţa omului. Fiecare on crede în ceva. Mai mult, fiecare poate alege în ce să creadă.
NOU
Te urasc cand ai dreptate. Nu m-am gandit niciodata, nici prin cap nu mi-a trecut ca in spatele aparentei tale “rautati” ,se ascunde o asemenea drama. Ma gandeam ca esti un om lipsit de griji. Pentru mine, moartea baiatului meu cel mare a lasat un vid in viata mea acum 3 ani.Ai dreptate, ranile aste se vindeca, dar durerea de a te uita la copilul tau neputincios, nu se va vindeca niciodata. Si pe mine tot credinta a fost cea care m-a ajutat sa nu fac un gest necugetat si sa imi distrug familia . Na, ca m-ai facut sa plang.
NOU
Hary, mintea mea de nebautor convins asocia preocuparea pentru bere cu diverse lucruri, lumesti toate :).
Bine te-am gasit Hary!
Bine te-am gasit Erik!
NOU
Povestea ta de viata este foarte frumoasa si te admir pentru puterea de care ai dat dovada. Eu inca nu pot trece peste pierderea mamei mele, din cauza unui cancer si sunt 4 ani de atunci. Nu imi explic multe de ce-uri si nu reusesc sa ma acomodez cu situatia nou creata. Credinta mea a fost afectata. A fost o situatie de genul ai fondurile necesare pentru orice interventie sau tratament dubios dar nu ai efectiv o solutie.
NOU
Ingrid,
in cazul meu daca ar fi depins sanatatea copilului meu de bani, as fi rezolvat problema de mult.
insa toti banii din lume nu pot vindeca boli incurabile.
si cred ca lumea ar fi si mai nedreapta decat deja este, daca ar fi asa ceva posibil.
NOU
Va admir si va respect pentru faptul ca va deschideti sufletele pentru noi, niste anonimi.
Viata picurata din taste. Adevarata. Sa ne fie de luare aminte si de drum lung.
Chapeau, Hary! Chapeau, Baxt!
NOU
Si va multumim pentru asta!
NOU
…si speranta.
Toti credem in “ceva” si in miracole. Toti speram. Unii nu degeaba.
Sanatate tuturor!
NOU
“Am gasit in mine un izvor nesecat de energie si pofta de viata, de a trai alaturi de Erik, asa cum este el, atata timp cat el va fi si cat eu voi exista.” … foarte bine zis … dar depinde de fiecare – mie mi-au trebuit 20 de ani sa imi revin (putin) dintr-o drama …
NOU
Din ce in ce mai multa lume reneaga credinta. De fapt cred ca reneaga uneltele de control ale acesteia. Nu trebuie sa mergi la biserica sa crezi in dumnezeu! La fel cum nu trebuie sa te inchini la ceea ce a fost, la un moment dat, o unealta de tortura pentru isus hristos, crucea.
Trebuie doar sa crezi in dumnezeu acolo la tine, unde te simti tu mai bine si in siguranta. Pentru ca acolo el poate fi cu adevarat langa tine.
Bafta si sper ca optimismul si increderea sa nu-ti fie zdruncinate.
NOU
Cum adica “trebuie sa crezi in dumnezeu”? Nu, chiar nu inteleg. Cine dicteaza acest trebuie? Constiinta ta interioara? Perfect. Dar ti-o dicteaza tie, nu e un adevar universal. Nu “trebuie” sa faci nimic. Plangem toti dupa libertate, dar e foarte greu sa realizezi ca libertatea vine din interior. In comunism “trebuia sa nu crezi in dzeu”; acum “trebuie sa crezi in dzeu”. Vezi ce zic? E fix acelasi lucru, aceeasi ingradire a constiintei. Si e trist cand ti-o impui singur. Si ai impresia ca aceasta regula functioneaza si pentru altii.
NOU
Bine scris!
NOU
Hary, in 1978, la CM din Argentina am fost “adversari”. La meciul din curtea scolii (sau spatele blocului), eu am fost olandez (Johnny Rep – era idolul din sufletul meu).
Cred ca esti un om deosebit! Respect!
NOU
Bugsy,
era in Timisoara, in curtea scolii la generala 6.
what a life…. :-)))
NOU
Hary, ce-ai rezolvat cu domshoara ” fotoclitica ” ? E fata de viitor, sau ba ? 😀
NOU
Dani Corban,
femeia ta este o dulce.
daca nu ai scris tu raspunsul pentru mine – te banuiesc – este chiar geniala.
a dat doar la o singura propozitie in bara. in rest: nota zece!!!!
NOU
Hary, cum adica sa scriu eu raspunsul?! Din momentul in care ti-am zis ca sunteti pe cont propriu, m-am retras definitiv! :)) Habar nu am ce ati negociat si nici nu vreau sa stiu. S-a rugat si ea de mine cu ” Haaai, pui, sa vezi ce mail trimiiit. sa zici daca e bine ” I-am zis : ” Nu, femeie! Eu sunt barbat in casa asta si decid sa nu fac absolut nimic! Te descurci singura! “
NOU
dupa care i-ai dat una-n gura. preventiv. stim…
NOU
Arhi, niciodata…nici macar in gluma nu m-as gandi la asa cea. N-as mai fi om.
Hary, stiu ca e o femei remarcabila . Pentru mine piata a fost plina de oferte tentante. Sunt convins ca am ales cel ami bun produs. 🙂 Stii cum e vorba din batrani : ” In spatele fiecarui barbat e o femeie care ii spune ce sa faca “
NOU
Dani,
deci stii sigur ce mi-a scris dar nu stii ce i-am raspuns? :-)))
cum am zis, mi s-a parut extrem de echilibrat raspunsul, problema este doar ca nu stie ce inseamna drepturile de autor…:-)))
NOU
Hary…nu stiu eu de-astea. Ma depaseste subiectul. Eu sunt cu matematica, cu fizica, cu palele, cu pamfletul, nu stiu de-astea. Posibil sa ai dreptate. N-am eu treaba. Sunt neutru ca Elvetia 🙂
NOU
mult adevar ai spus. De cele mai multe ori ne aducem aminte de credinta si speranta doar cand ne loveste o nenorocire
NOU
Tin minte finala si pe Mario Kempes pentru ca toti baietii de la bloc era Mario Kempes ulterior…..Stiam despre tine Hary ca ai un copil deosebit de la discutia pe care am purtat-o despre autism. E bine ca ti-ai format credinta asta si cand am vorbit in contradictoriu cu Stefan la discutia despre Baxt la felul asta de credinta m-am referit nu la aia in care dai tarcoale de 5 ori copacului de la biserica nu stiu care si te vindeci, nu la a trimite de 7 ori un mesaj stupid ca altfel ai ghinion 5 ani, nu la cei convertiti peste noapte care vin cu mesaje alarmiste ca vine apocalipsa, nu la cei care se percepe intrare sau oamenii merg ca la Mecca. Credinta si puterea de revenire e tot in tine si daca poti sa te inconjori de oameni pozitivi eu zic ca poti sa mergi mai departe oricat. Esti tare Hary!
NOU
superb. de citit copiilor la ora de dirigentie, ca sa stie sa faca diferenta intre religie si credinta.
NOU
da, Ciprian, credinta nu este religie.
religia se bazeaza pe credinta dar cam atat.
noi avem nevoie de o alta religie, bazata pe aceeasi credinta, dar ortodoxismul este deja fumat. nu mai putem sa rezonam cu el.
repet inca odata ce am zis, fiecare om este credincios. pentru ca nu poate altfel.
este un skill, un feature, care ne ajuta sa acceptam tragediile vietii.
o sa radeti cand va zic ca si Arhi este credincios, dar el inca nu stie…:-)
bine, recunosc, si el stie, dar are probleme cu biserica si dogmele ortodoxe.
ca si baxt si ca si mine si ca si multi de aici…
NOU
as detesta sa intram intr-o controversa in care sa incerc sa iti explic ca eu m-as simti jignit sa insinuezi ca am credinte de genul. really, i dont.
NOU
arhi,
nu am astfel de placeri ascunse… doar provocam:-)))
as detesta o asemenea controversa, pentru ca nu mi-ar face placere.
tu stii cel mai bine ce crezi si nu imi doresc si nici nu intentionez sa avem o disputa pe un asemenea subiect.
o prietenie adevarata NU DEPINDE de o credinta personala.
este doar complementara….
NOU
sunt 2 chestii care ma scot din minti teribil. faza cu ah, nu mananci oaie? nu ai mancat gatita de mama/sora/nevasta sau orice alta pizda din dotarea respectivului interlocutor si cea cu sigur crezi, inca nu iti dai seama
NOU
Arhi,
chestia cu sigur crezi dar inca nu-ti dai seama, este doar o provocare din partea mea.
in cazul meu este neinsemnata si inocenta.
nu da importanata.
NOU
dupa atatia ani de luptat cu intunecimea ortodoxa/catolica/younameit, mi-e tare greu sa mai privesc in gluma orice de genul asta:) dar stiu ca imi respecti opiniile, deci nu am pus la suflet deloc
NOU
da, sunt credincios, insa nu intr-o persoana, cum ne baga religia pe gat, ci intr-o alta entitate, o constiinta superioara, o constiinta comuna a intregii umanitati, a Terrei, imi e cam greu sa explic in cuvinte.
Hary, esti un campion 🙂
NOU
si am uitat sa mai spun ca, cel mai mult, cred in forta omului de a merge inainte, no matter what. e drept, cele mai mari probleme pe care eu le-am avut nu ajung nici macar la 10% din ce ai avut tu de infruntat, insa cred cu tarie ca tocmai credinta m-a ajutat sa nu renunt. credinta in faptul ca va fi bine. atat.
NOU
te invidiam ptr situatia ta patron de berarie, de it-ist care si-a gasit chemeare. Nu stiam de copil. Acum imi doresc doar sa nu am berarie, firma it, dar in sch sa am pe toti sanatosi.
Hai sa va zic o alta poveste care pe mine m-a tinut in picioare multa vreme.
“Nea Eugen de la parter. Gogeanu pe numele mare.
In copilarie a jucat hokey, a impartit cortul cu Tiriac si si-au spus secretele de adolescenti.
Tiriac a inceput sa joace tenis, Gogeanu a ramas la hokey.
In Mures la un meci s-a indragostit de Any, asistenta medicala, unguroaica.
Cativa ani mai tarziu, primul lor copil s-a nascut.
A venit pe lume Gabi. Ofata sanatoasa si frumoasa.
La 2 ani, o asistenta a gresit intepatura la vaccin si Gabi a paralizat si mintea i-a ramas la acea varsta.
Ani dea randul a stat in fotoliu si acum la aproape 60 de ani e in aceeasi stare. (va dau asdresa daca nu credeti)
La putin timp dupa intamplarea cu vaccinul, parintii s-au resemnat si au mai incercat un copil.
Nicu a venit pe lume cu 11-12 ani inaintea mea. un copil frumos dupa cum o aratau pozele si portretele in creion de la mare.
ii placea sa bata la tobe, sa joace hokey si ii placeau cateii.
In 2 camere cu parintii si cu o sora bolnava a luat un catel si tobele.
Ne-a invatat hokey pe rotile si patine.
Cand aveam 7 ani, a sunat cineva la usa in timpul somnului de dupa-amiaza. Strangea bani ptr Nicu.
Murise calcat de un tir in intersectia Harmanului si adus acasa in 3 cutii, sicriu inchis.
Any a dus mai departe povara ficei, plangandu-si fiul. Tatal, Eugen si-a baut ficatul si mintile.
Any a ramas cu Gabi si apoi Gabi a ramas cu ei care au primit apartamentul sa o ingrijeasca.”
Hary, sa imi dai 3 fabrici de bere nu as vrea sa schimb locul cu tine, pentru ca nu cred ca al meu creier mic ar face fata.
NOU
mai du-te ma…
NOU
serios zic. Meri in Bv pe Zizinului 81 bl 48 ap 2 si o sa gasesti povestea asta.
NOU
te cred, nu de aia ziceam
NOU
Lucifer,
tragediile vietii. cunosc o femeie care a avut urmatoarele tragedii:
– sotul, calcat de tren
– fiul cel mare, murit in accident de masina
– fiul cel mic calcat de un tir (care a murit in fata mea, in bratele unui prieten….)
nu ma intreabati ce viata duce femeia.
pot sa va spun doar atat: isi duce crucea cu capul sus!!!!
NOU
hary, frate… “pe barbos”…esti costructor francez de fapt?
NOU
Da. Te imbratisez!
NOU
Nu barbos. Arhitect.
NOU
Credinta e cochilia in care se refugiaza omul, atunci cand tot ceea ce e logic si rational da gres. Cand oamenii nu au reusit sa-ti explice lucruri banale, precum ar fi apusul/rasaritul, ploaia, cutremurele, fulgerele si alte fenomene banale pentru contemporaneitate, ei si-au creat tot felul de fiinte cu puteri supraumane, dar care aveau caracteristici umane si cu stari de spirit umane amplificate intens. Cand unui om, sau unei intregi comunitati i-a mers bine dintr-un anumit punct de vedere, s-au uitat la cer si i-au multumit divinitatii pentru perioada prolifica pe care o parcurg, iar cand acelorasi indivizi a inceput sa le “schiopateze” bunastarea, s-au uitat din nou la cer si s-au intrebat cu ce au maniat divinitatea/divinitatile si cum pot ca sa-i multumeasca pe acesti celesti din stele. Multa lume confunda credinta cu speranta. Speranta e atunci cand incerci sa pescuiesti in Marea Moarta si speri ca o sa prinzi un peste, desi teorectic e imposibil. Credinta e ca atunci cand pescuiesti intr-un loc unde ai prins 100 de pesti, iar acum crezi ca o sa prinzi cel jumatate din pestii pe care i-ai prins anterior, stiind ca acolo este peste din belsug. Ambele “fenomene” sunt greu de definit cu exactitate si pot fi intelese in mod diferit de catre diverse persoane, deoarece sunt imateriale si existenta lor nu a fost dovedita niciodata, aidoma altui “fenomen” pe care-l numim noroc sau chiar a uni “fenomen” ce nu este prea raspandit in occident, numit karma. Toate aceste elemente inexplicabile ale vitetii isi fac simtita prezenta doar in momentele in care omul a ajuns la apogeul binelui sau la cel al raului, in ceea ce priveste statea lui emotionala. Mai exact, atunci cand trecem printr-o bucurie imensa sau printr-o drama de aceeasi intesitate. Eu fiind o persoana expansiva si vulcanica, incerc sa nu ma las influentat de sentimente, atunci cand incerc sa judec ceva din punct de vedere obiectiv, desi de multe ori nu reusesc asta, asa ca am sa-mi rezerv dreptul de a fi sceptic in privinta anumitor elemente inexplicabile pe care le intalnim in viata.
NOU
si-asa sunt destul de deprimat…acum sa nu mai fiu, ca citesc despre problemele lui baxt si hary si ce bine ca-s sanatos(in afara de psihic) eu si cei la care tin? am avut si eu probleme de sanatate din alea imobilizante si ziceam ca doar sanatos sa fiu, ca-n rest nu-mi mai trebuie nimic. dar e greu cand esti sanatos de mult timp, in continuu, si celelalte probleme nu se rezolva.
NOU
m,
cand ai fost bolnav, ai pretuit sanatatea, acum ca esti sanatos, ti se pare deja plictisitor sa fi sanatos, pentru ca nu-ti rezolva problemele de zi cu zi.
aproape ca as zice ca te vaitzi la nivel inalt….:-)))
acum serios, ce probleme ai si nu poti rezolva?
NOU
multumesc pentru interes, dar, ca sa fiu si mai patetic-emo, chiar nu sunt o persoana de care sa merite sa se intrebe cineva.
NOU
basescu, tu esti?!
NOU
m,
se pare ca esti undeva intr-o prapastie emotionala, ceva frustrari nereciclate, adunate in timp?
NOU
m, independenta Transilvaniei ?
NOU
Sublim acest articol! Bravo!!!
Credinta este foarte importanta in tot ceea ce facem.
NOU
Hary…mereu este o lectie de viata sa citesc parerile/sfaturile tale!
Succes si sanatate intregii familii!
NOU
o carte superba este Man’s search for meaning, scrisa de Victor Frankl, care a stat 3 ani (!!) in lagare de concentrare si a mai trait inca 50 de ani dupa.
E scurta carticica si o gasiti si pe torentzi. Dansul era psihoterapeut deci a scris cartea prin prisma psihologiei.