Găsisem ieri, pe facebook, din întâmplare, un fost coleg de muncă, din perioada mea minoră. Bine, coleg, el era directorul fabricii iar eu eram nimicul abia angajat, dar era un tip foarte de treabă și simpatic și mi-a lăsat o amintire plăcută, într-un noian de amintiri urâte.

Și am fost cât pe ce să îi dau add friend, dar mi-a căzut în ochi asta.

La așa ceva dăduse share pe timeline.
M-am lămurit că e foarte posibil ca amintirile să mă înșele și eu să am, în minte, un construct ideatic care, de fapt, nu a existat niciodată. E imposibil ca intelectualul fin pe care mi-l aminteam să fie cel ce împrăștie așa ceva.

Așa că da, când vă căutați vechii prieteni sau fostele iubiri, pe net, înainte de a vă conecta, stalkeriti-i puțin, s-ar putea să aveți surprize și să nu fie, de fapt, oamenii de care vă amintiți.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur