Urasc masajele de orice fel.
În armată am ajuns să urăsc să fac masaje. S-au prins cadrele militare că sunt bun la chestia asta şi în fiecare noapte prestam la plutonieri şi plutonieri adjutanţi, dornici de mângâieri puternice pe spate. Băi, îi masam până adormeau, asta era comanda. Eu adormeam pe la 2-3 dimineaţa, cu mâinile zdrelite de durere.

Urăsc să mi se facă masaj.
Orice femeie consideră că e o zeiţă a masajului. Mâinile ei sunt de aur şi atingerea ei pe muşchii tăi încordaţi este de neînlocuit.
WRONG!

Mie nu îmi place. Mi se pare o aiureală dureroasă să stea cineva să îmi apese muşchii, în timp ce eu gem de emoţie şi fericire. Unde naiba e plăcerea în asta? Că doare, iar pe gât, de exemplu, doare rău.

Aşa că dragele mele fane, dacă ne întâlnim vreodată în condiţii intime, nu cumva să vă treacă prin cap să mă seduceţi încercând să îmi faceţi masaj.

Că nu ţine.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.