Am petrecut cea mai romantică seară din viaţa mea.
La ora 20 am fost luaţi cu nişte trăsurici şi duşi până pe plaja din Sfântu Gheorghe, exact la vărsarea Dunării în mare.

Pe plajă era un spaţiu delimitat cu torţe cu ulei aromat, ce răspândeau o lumină tremurătoare pe chipurile invitaţilor.
Înainte de concert s-a servit un berbec la proţap, cu whisky, în cazul meu, aşteptând să se lase seara complet.

Şi au început să cânte. Dumnezeieşte au început să cânte. Aşa am aflat cum se numeşte bucata mea favorită din toate timpurile. Canon în D Major, de Johann Pachebel.

Şi peste toate astea, a fost şi noaptea Perseidelor. Meteoriţii brăzdau fulgerător cerul, luminând ca o tăietură proaspătă de fulger pe boltă, muzica era divină, valurile se spărgeau de ţărm, îmi ţineam iubita în braţe. Nimic nu poate fi mai perfect.

Desigur, a fost şi drumul înapoi, pe întuneric total, pe o plajă pustie. A fost şi drumul până la Greenvillage, drum pe care caii alergau, deşi nu se vedea nici la 10 cm in faţă.
A fosr super romantic. Mai avem 2 zile. OF!

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.