Din motive profund obiective, cum ar fi că mi-a luat nevasta maşina, am început să circul regulat per pedes pe jos, după care cu tramvaiul. Pe lângă faptul că l-am cunoscut astfel pe Alex Sinov, care m-a agăţat în mers, hotărât să îmi rupă fâşul, am remarcat o chestie în tramvai.

ŢIGANII PUT.

Nu sunt rasist. În mijloacele de transport în comun nu mă mut în altă parte sau să nu mă aşez pe un scaun pe care a stat un ţigan, să nu cumva să ne amestecăm băşinile. Aşa că am urcat şi m-am aşezat pe un scaun lângă un grup de persoane de origine ţigănească (politically correct, heh). Am simţit că mă asfixiez până am ajuns în Pantilimon.

O putoare de jeg, transpiraţie, ţigări, fasole, mij, brânză, totul cu un pic de BVLGARI, care îmi întorcea stomacul pe dos, gata să scoată afară orezul cu fasole mâncat la prânz. Şi rromânii put. Ba poate mai tare. Dar nu au mirosul ăsta caracteristic, pe care îl recunoşti ca pe nimic altceva, de poţi să spui cu mâna pe inimă „Pe aici a trecut un ţigan”.

Întrebarea e:

DE CE PUT ŢIGANII
?