Am făcut săptămâna trecută un chinezism pentru poporul de acasă și pentru că dețineam niște ingrediente de la Shan’Shi, gen ceva de bambus, paste și sos de wok. Partea practică la chestiile chinezești este că se fac foarte, foarte ușor și repede și, datorită sosurilor, e aproape imposibil să le greșești cumva, iar sosurile sunt marvelous.

Primul lucru, se trec cevaurile de bambus prin ulei încins, cca 3 minute, după care se dau deoparte, spre liniștire.

Se taie bucățelele de porc (poate fi orice porc, chiar și cea mai joasă carne. aici am folosit ceafă)

După care se dau în uleiul deja încins de către bambusul anterior crocantizat.

Peste el se pune, ochiometric, sosul de wok și, dacă țineți la un gust cu adevărat minunat, acest sos de stridii care dă un gust divin oricărei prăjeli. Eu am mai adăugat niște praf de usturoi și piper, dar este la latitudinea fiecăruia aromele pe care le vrea adăugate.

Adăugați apă până la nivelul cărnii, amestecați și lăsați la prjit, până când se evaporă apa. Alăturat, într-o altă oală, puneți pastele la fiert, cu puțină sare. Când sunt gata, le scurgeți printr-o strecurătoare. Aveți grijă să se termine cam în același timp cu carnea, altfel se prind pastele între ele.

Când aproape s-a evaporat apa și începe carnea să se rumenească, adăugați bambusul și lăsați să prindă gustul sosului. Bambusul ăsta este precum rugăciunile adânci în caz de cancer. Nu strică, dar nici nu are vreun alt efect în afară de a aduce o textură crocantă mâncării, altfel, nu are decât gustul general al dishului.

Se pune într-o farfurie și se mănâncă cu bețișoare, pentru a minimiza riscul de Corona.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.