De abia ce s-a stins ecoul crizei de weekend cu Raluca Zdrobiș și Holywood Multiplex și azi îmi izbește tâmpla olimpiană o altă dudă de marketing, venită parcă din adurile americane ale anilor 50, în care el, după masă, fumează o pipă, iar ea spală vasele, plină de mulțumire că își îndeplinește condiția feminină.

Trecem peste formularea tâmpițică, cu vino cu familia, cu mama și cu tata. Dar ajungem acolo unde lovește cât se poate de tare la temelia oricărui bun sim.

Deci tati conduce mașina iar pentru mami avem cafeluță și povești? Serios? Adică eram cât pe ce să mă ultragiez la invitarea exclusivă a familiei tradiționale formată din mămica și tăticu. Dar ajungem deja la formulări complet discriminatorii, care insinuează că femeile nu conduc mașini, probabil pentru că nu sunt capabile, fiind ocupate cu cafeluțe și povești.

Mi se pare incredibil că există așa ceva. IN-CRE-DI-BIL. Pentru anul în care suntem și nivelul la care ar fi trebuit să fim, este ca și cum am fi dat istoria înapoi cu 50 de ani.

Povestea a început de la Cismaru, dar el nu vrea să se știe că de la el a plecat, așa că îi dau credit lui Baciu.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.