Articole despre povestiri

Scris de Nea Ilie de la Scularie Mă obișnuisem de la o vreme și cu telefoanele noaptea, ba din redacție, ba de la băieții lui Vanghelie, dar niciodată nu mă sunase șeful, adică directorul general. Era pe la 3 în toiul unei nopți fără vise și aud în galenă o voce […]

Scris de Nea Ilie de la Scularie. Cam la două luni de la a doua încorporare m-au transferat la un centru de comandă, curier la vreo doi generali și restul colonei plini, probabil pentru meritele mele deosebite în apropierea față de asfaltul patriei — nu văzusem atâtea stele nici când mă […]

Scris de Nea Ilie de la Sculărie Era pe la începuturile carierei mele ca visător-șef, scriam versuri la un cerc literar unde veneau câțiva boșorogi și restul doamne de-astea mai rubensiene care lăcrimau la fiecare epitet, când brusc, elanul meu și-al unui finlandez a fost tăiat — al meu de o […]

Scris de Nea Ilie de la sculărie Îl știam pe doctorul Marinescu din copilărie. La un moment dat îmi cere ajutorul în instruirea personalului pe noul lor soft atât de ațos și de complicat, făcut probabil de bucătarul de la Ciocârlan, încât am fost nevoiți să-l scriem din nou. Așa se […]

Scris de Nea Ilie de la Sculărie Acum ceva ani lucram la un jeg de tabloid. Într-o dimineață parchez bicicleta în debara la subsol — că așa e la noi, tre’ s-o ascunzi bine — și o iau încet pe scări la etajul unde aveam biroul. De obicei era o gălăgie […]

Am primit un articol de la al nost’ Nea Ilie de la sculărie. Nu neapărat publicabil, dar în el, Nea Ilie își sărbătorește cei 23 de ani de când a învins moartea. Ca să ne asasineze cu comentarii lungi și dese pe arhiblog. Dar na, nu totul poate fi perfect Citesc […]

Scrisă de Cristina Desi comentez des, chiar prea des pe aici, niciodata nu am avut nevoie de vreun sfat. Dar acum am, mai mult ca niciodata. Eu sunt Cristina, am 35 de ani, un copil si o casnicie de 18 ani. Cu bune, cu rele, anii au trecut. Pe plan profesional […]

Ca să înțelegeți contextul discuției, trebuie să fac un mic intro. Oamenii nu fac distincție între turci și tătari. Pentru românul de rând, e fix aceeași chestie, tot mongoloizi, tot din dobrogea, inofensivi, dă-i naibii. Excepție nu fac nici măcar rudele mele, sunt convins că familia de la Mitoc habar nu […]

Citeam mai înainte despre niște pompieri intoxicati cu fum de la un depozit de cauciucuri care a ars și realizam că sunt mulți oameni care nu au nici cea mai vagă idee cum e un incendiu real. Știți ce predomină la un foc? În primul rând frica. Frica terifiantă, pentru că […]

Așa, ca să știți cum stați la capitolul religie. – pamantul este in centrul Universului (Cosmosului unic) – Fiul lui Dumnezeu s-a coborat in mijlocul Creatiei Sale – pamantul este fix (nemiscat) – pamantul este centrul Creatiei Vazute (materialnice) – Universul nu este infinit – pamantul si intregul Univers au fost create pentru […]

Vlad ma numesc, citesc uneori blogul tau si am o mica poveste sa iti spun, penrru ca stiu ca uneori mai publici astfel de materiale. Daca ai chef sa publici asta si consideri ca poate fi interesanta pentru publicul tau, as fi curios sa vad daca intr-adevar sunt eu tampit sau […]

L-am văzut din primul moment. Nu știu de ce, nu știu cum, dar am simțit că trebuie să privesc către el și să mă apropii hipnotic, privind ca o cobră indiană în ochii dresorului, știind că am puterea de a-i fărmâma gingășia cu o singură mișcare, că îi pot ucide framătul vieții prin […]

Mi-e frică de păianjeni. Bine, nu știu dacă poate fi numită neapărat frică. Mi-e scârbă de ideea de a-i atinge și mi-e și mai scârbă de senzația de a-i auzi cum pocnesc când îi strivești. Știți senzația aceea pe care o simți în testicule atunci când vezi un filmule cu un tip care […]

M-am mutat recent într-un cartier interesant. Stradă particulară, complex de vile, plin de mașini care au rata la CASCO mai mare decât tot leasingul meu pe 4 ani, domni eleganți care ies să își plimbe jigodii cât o mănușă de schi, priviri acre când fac grătar ca un necioplit, tot tacâmul. Am o […]

Din această discuție, doar numele nu sunt reale. Restul e adevăr precum trupul lui hristos în gura credinciosului. Mă ia Hapciu: coae, e adevărat că Ciripel o are mică? eu: de unde să știu eu? el: că sunt acum cu una care a fost cu el, și zice că o are mică. eu: […]

De Liviu Alexa Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand vad prin ziare rubrici cu perle culese de prin lucrarile de bac sau capacitate sau nu mai stiu ce examinari, nu pot sa nu ma gandesc la cea mai capodopera dintre capodoperele ce s-au capodoperizat vreodata IN ROMANIA. Sper sa […]

Cum să mori de inimă, în câțiva pași simpli. V-am mai zis eu că am fobie de întuneric. Asta e, asta avem, cu asta defilăm, cu asta mergem înainte. Fobia asta implică și faptul că noaptea, pe întuneric deplin, sunt extrem de jumpy și cu simțurile alerte. Și cum stăteam eu azi noapte […]