# Oboseala din neîncredere și scăpatul de răspunderi
Într-o societate care se schimbă mai repede decât ne așteptam, apare o tendință ciudată: oamenii nu mai au răbdare pentru responsabilități care nu sunt strict ale lor. Se vede în faptul că mulți refuză să ajute bătrânii, nu din răutate, ci din senzația că "nu e treaba mea". Același fenomen apare la părinți care nu încredințează copiii niciunui adult, nici măcar familiei, din teamă rațională sau irațională. Justiția pare coruptă, digitalizarea pare imposibilă, iar principiile pensionării sunt considerate depășite. Cumva, pandemia și dezamăgirile repetate au creat o masă de oameni care și-au dat seama că sistemele pe care le credeau sigure sunt fragile. Influencerii promit schimbări, agenții vin cu campanii grase, dar nimic nu pare autentic. Între furori pentru topul shaormelor din București și întrebarea melancolică "lumea, încotro?", resimt o oboseală colectivă de a mai crede în ceva. Iar asta e mai grav decât orice criză economică.
