positivity

Zilele trecute, o prietenă dragă mă certa că am limba ascuțită, bătându-mi joc de plecarea unui redactor de la Capital, neînțelegând de ce nu sunt constructiv și prefer să am limba ascuțită. Desigur, era greu de explicat cum, an de an, am urmărit decăderea singurului ziar la care am avut abonament vreodată și transformarea sa în gunoiul CLICK AICI de azi.

Ieri, Manafu, după o experiență proastă cu un service, ÎN SFÂRȘIT a avut o reacție publică. Cristi fiind, așa cum zice și el, unul din cei mai pozitiviști oameni ce îi cunosc și unul din cei ce întotdeauna văd albul din mizerie. Gen Ok, te îneci, dar măcar uite ce curată e apa…

Cumulat, mă gândeam că pozitivismul ăsta nu folosește nimănui. Oferirea la nesfârșit de șanse ș bătăi pe umeri nu este deloc benefică. Cei ce greșesc vor greși în continuare, clienții vor suferi, doar noi ne vom simți mai buni, pentru că, nu-i așa, suntem plini de pozitivitate.

Știu, trebuie să remarcăm și să lăudămm și lucrurile bune.
Well, nu te lauzi nimănui Vai, am o splină foarte bună, ci doar după ce ți-o scoate chirurgul.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.