Da, ştiu, e jenant să recunoşti în anno domini 2009 că îţi place să oferi flori femeii de lângă tine. În aceste vremuri, în care  iubirea este exprimată în kilele de aur de la gâtul domnişoarelor, iar sexul estea cea mai căutată marfă de pe tarabe, să vii să spui că îţi place să oferi flori e aproape penibil.

Singura floare care poate exprima iubirea este trandafirul. Cu cât mai roşu, cu atât mai bine. Dar să fie trandafir. Nu gladiole, lalele, zambile, gerbere şi alte zarzavaturi de genul ăsta. Trandafirul e cheia sigură spre inima unei femei. De preferinţă frumos tăiaţi şi simpli. Nu buchete pline de celofan şi iarbă cu denumiri pompoase. Doar trandafirul, simplu şi elegant în perfecţiunea lui.

Şi pentru că tot am bătut câmpii despre calităţile trandafirului, poate să îmi explice şi mie cineva de ce nu mai există trandafiri simpli în florăriile cu figuri din moluri? Am căutat aseară un trandafir până mi-au ieşit ochii din cap.

Negativ pe toată linia. Tot felul de buchete stupide, coşuleţe orgasmatice, cu iarbă atârnând de ele şi inimioare de plastic înfipte în pământ. Nicăieri însă, trandafiri.

Înţeleg setea de a face bani. Înţeleg că un buchet sau un coşuleţ astfel aranjat costă 100 de lei, pe când un buchet de trandafiri este maxim 50. Dar totuşi, florile ar trebui să fie pentru toată lumea, nu doar pentru fraierii care cred că se scot luând un coş cu iarbă şi 3 inimi de plastic?

De ce vreţi să ne pervertiţi şi iubirea, mă coţohârlelor?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.