Suferim de prea mult bine

Îmi povestea o prietenă, care nu sta in romania, despre o faza pe care o întâlnește des la ea in sat. Gen ea sta langa o pădure, padure in care exista urși si mistreți. Există la modul ca vin la drumul mare si mai mănâncă o vaca, un cal, ce prind si ei. Si, fără excepție, de fiecare data cand trece, noaptea, prin pădure, la volan, întâlnește femei, numai femei, care alearga prin padure, cu lampita de aia de miner pe cap, fara nicio grija, pe langa panourile unde scrie mare sa nu intre pe jos, ca e posibil sa dea nas in nas cu ursul.

Sigur, e facil sa radem, amintindu-ne despre cum aleg ele ursul, pentru ca bărbații sunt niste abuzatori.
Dar nu despre asta e vorba. Ci despre faptul că, trăind intr-o societatea civilizată extrem, oamenii si-au pierdut complet instinctele de conservare. Nu li se poate intampla nimic, societatea are si trebuie sa aiba grija de ei. Ursul nu o sa o atace, pentru ca stie ca e o femeie puternica, care decide pentru ea insasi daca o mananci sau nu(see what i did there?)
Ne aruncam pe trecerea de pietoni fara sa ne asigurăm, pentru ca e dreptul nostru. Ieșim la bataie pe stradă sau aiurea, deși experienta noastra in domeniu se rezuma la filmele cu Ciki Cian din copilărie. Si tot felul de alte exemple.

Lucrurile nu sunt bune si nu merg spre bine.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt