Eram în camera vilei, în fotoliul uriaş de răchită. Ea, o brunetă superbă, cu ochi verzi, sâni imenşi, tari ca piatra, cu acele sfârcuri de migdală care îmi plac mie, sfârcuri care împungeau prin costumul de baie, cerşind dreptul la sărutare şi mângăieri.

Ea s-a urcat pe mine, arzându-mă cu sărutări, arzându-mi trupul cu fierbinţeala catifelată a trupului său sculptural. Sărutările ei mă umpleau şi mă topeau, arsură şi dulceaţă divină.

Când brusc, uşa de la intrare s-a dat de perete şi a intrat nevasta. În acelaşi costum excitant, cu trupul ei care m-a îmbătat de fericire toţi aceşti ani de când am cunoscut-o.
Am rămas blocat. Credeam că nu are cum să apară şi deodată totul aproape se prăbuşise. Ştiam că nu îmi va ierta niciodată un pas strâmb şi era clar că totul, viaţa mea, fericirea mea, se terminaseră atunci, în acea vilă din Deltă.

Spre mirarea mea, ea, fără nici o vorbă, a venit spre noi şi a început să o atingă fugar, într-un joc delicat pe brunetă. Care s-a întors spre ea, i-a luat sânii în palme, sărutându-i, coborând în jos, fulgerând roşiatic de-alungul liniilor armonioase cu buzele pline.
A început între ele un adevărat festin de sărutări, suspine, mângâieri iar eu, total terminat de emoţie şi plăcere, priveam hulpav la trupurile concupiscente ce îşi împleteau plăcerea întru desfătarea mea.

Brusc, sună telefonul, smulgându-mă brutal de la scenă:

– HAI COAIE, CÂT MAI DORMI, CĂ PLEACĂ ŞALUPA!

Mă trezise zoso.

PS: Vis total adevărat, petrecut astă noapte.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.